Inţelepciunea singurătăţii

S-au scurs câţiva ani de când, într-o noapte, mergeam cu maşina pe un drum de pădure, în dreapta mea aflându-se o persoană dragă mie, pe ale cărei păreri puneam foarte mult preţ. Eram într-o perioadă de mari frământari sufleteşti. Un întreg capitol al vieţii mele urma să ia sfârşit. Păşeam cu încredere într-un viitor pe care mi-l doream a fi cel bun. Aproape fără încetare mintea mea era preocupată de evaluarea trecutului. Descopeream mereu cât de multe greşeli făcusem, cât de păcătos eram în ordinea creştină, uneori chiar fapte pe care le considerasem bune mi se arătau într-o nouă lumină, tulbure.

Intelepciunea singuratatii

S-au scurs câțiva ani de cand, intr-o noapte, mergeam cu masina pe un drum care serpuia printr-o padure, in dreapta mea aflandu-se o persoana draga mie si pe ale carei pareri puneam foarte mult pret. Eram intr-o perioada de framantari sufletesti, un intreg capitol al vietii mele urma sa ia sfarsit. Paseam cu incredere intr-un viitor pe care mi-l doream izbavitor. Aproape fara incetare mintea mea era preocupata de evaluarea trecutului. Descopeream mereu cat de multe greseli facusem, cat de pacatos eram in ordinea crestina, uneori chiar fapte ale mele pe care le considerasem bune mi se aratau intr-o noua lumina, tulbure. 

Trecerea

M-am uitat pe postarile mele din ultimele cateva zile si m-am ingrozit. Aproape in exclusivitate chestii plangacioase legate de pierderea copilariei, a inocentei, de lipsa de atentie din partea Mariei si tot asa. Trebuie sa recunosc ca aici nu e ceva in regula. A sta si a te gandi mereu cat de bine era "atunci" arata ca nu esti multumit cu ce e "acum". Dar ce oare ar trebui sa ma nemultumeasca? Am ce-mi trebuie, sunt stapan pe timpul meu, am o fetita ca o garofita, sunt sanatos (cel putin aparent), oare ce mai vreau?

Imi vine in minte schema crestina, aia simpla de tot. Omul traia cu Dumnezeu, a pacatuit, a cazut in timp (Cioran) si acum trece printr-un proces de schimbare, in urma caruia are sansa de a se intoarce de unde a fost alungat. Deci esti copil, apoi adult si asta nu e un regres decat la cei ca mine. In mod normal, e un progres: crescand te cunosti, te imbunatatesti, cauti sa te desavarsesti, ajungi la intelepciune, il cunosti pe Dumnezeu si mori impacat cu convingerea ca moartea e doar o trecere. Dar daca stai numai cu gandul in trecut, in anii copilariei, cand mai ai vreme sa faci si altceva? 

Asadar, va trebui sa aplic schema crestina simpla, atat de simpla incat multi nu o inteleg.

Ca la nouă ani

Cel mai mult în ultimul timp mă frământă problema inocenței. Nu știu să o definesc, însă o intuiesc și mi se pare ceva mai presus de orice valoare. Poate tocmai din cauza asta inocența nu poate fi păstrată: e ceva dincolo de condiția umană. Trece pe la fiecare, se oprește puțin, parcă pentru a se odihni, apoi își ia zborul.

Poza Inocentei