Inţelepciunea singurătăţii

S-au scurs câţiva ani de când, într-o noapte, mergeam cu maşina pe un drum de pădure, în dreapta mea aflându-se o persoană dragă mie, pe ale cărei păreri puneam foarte mult preţ. Eram într-o perioadă de mari frământari sufleteşti. Un întreg capitol al vieţii mele urma să ia sfârşit. Păşeam cu încredere într-un viitor pe care mi-l doream a fi cel bun. Aproape fără încetare mintea mea era preocupată de evaluarea trecutului. Descopeream mereu cât de multe greşeli făcusem, cât de păcătos eram în ordinea creştină, uneori chiar fapte pe care le considerasem bune mi se arătau într-o nouă lumină, tulbure.

Muncirea

Azi dimineaţă, încă înainte de a mă dezmetici şi a mă da jos din pat, am început să fiu - conform unei expresii folosite de una dintre prietenele mele - muncit de gânduri. Cam ce vrea să însemne asta? Simplu: în loc să fac ochi treptat, să întru încetişor în lumea reală, să mi se arate ca prin ceaţă o cafea aburindă, să mi se limpezească orizontul zilei, în care am de făcut diverse lucruri mai mult sau mai puţin importante, în loc de toate astea, aşadar, m-am pomenit gândindu-mă intens la faptul că nimic nu are sens, că orice faci faci degeaba, că nu merită să te dai jos din pat aproape pentru nimic, că lucrurile merg înainte chiar şi dacă nu-ţi bagi tu coada etc etc. Aceste gânduri şi altele de teapa lor au un obicei foarte prost: nu cedează pentru nimic în lume. Degeaba vin eu cu răspunsuri, unele gândite de mine, altele luate de prin cărţile filosofilor sau ale misticilor; degeaba imaginez sisteme de axiome din care se pot dezvolta vieţi călăuzite de înţelepciune - ele revin şi mă muncesc, contrazicându-mă. Şi culmea e că ştiu foarte clar că au dreptate.

Singura - dar singura - soluție ar fi să dobândesc puterea de a le alunga. Imi aduc aminte de Siluan Athonitul, despre care am citit că ajunsese să alunge un gând, orice gând, doar clipind odată şi zicând „du-te”. Din nefericire, se pare că puterea asta se poate dobândi numai dacă mergi pe calea lui Siluan. Ar însemna să mă călugăresc - chestie de care nu mă simt atras nicicum. A naibii treaba!

Gânduri de adolescent

Fără sa comentez nimic, pun aici conținutul câtorva pagini pe care le-am găsit în sipetul cu comori al mamei. Presupun că aveam în jur de 17 ani când le-am scris. Iată-le:

      1.    A face o construcție stufoasă, cu goluri și metalică, pe care s-o poți apuca de un colț ca s-o bălăngăni.

      2.    Drumul unui tramvai blocat de un tren care merge ba înainte, ba înapoi. Vatmanul, peste un timp, blochează trenul în același mod.