Cunosc oameni care, în timpul discuţiilor pe care le poartă, recurg la citate din Noul Testament, mai precis din ce a spus Cristos şi a fost consemnat în Evanghelii. Una din vorbele astea sună aşa: „Ci cuvântul vostru să fie: ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.” (Matei, 5.37)
Unii oameni îşi închipuie că aceste cuvinte trebuie interpretate în sensul renunţării la orice fel de discuţie, omul păstrându-şi în bagajul de cuvinte doar două: da şi nu. Ne putem închipui o lume în care oamenii nu spun nimic altceva decât da şi nu. În scurt timp, nimeni n-ar mai scoate niciun cuvânt, întrucât ca să spui da, trebuie să ţi se fi pus o întrebare, ori nimeni nu poate pune o întrebare folosind doar cuvintele da şi nu. Chiar nu ştiu ce fel de om trebuie să fie acela care îşi poate închipui că a venit Cristos să ne ceară să renunţăm, practic, la funcţia vorbirii. Din fericire, aceşti oameni nu sunt exagerat de mulţi - sau poate sunt, dar se ascund bine de tot.
Alţii cred că îndemnul lui Cristos s-ar traduce prin „spuneţi numai şi numai adevărul, refuzaţi să ascultaţi minciuni; orice dezbatere este vorbărie goală şi vine de la cel viclean”. Dar, aşa cum am spus în altă parte, o viaţă bazată numai şi numai pe adevărul spus cu orice preţ este absolut imposibilă. De aia nici nu s-a referit Dumnezeu la minciună în Decalogul pe care i l-a dat lui Moise. Adevărul curat nu se poate găsi în lumea noastră, aşa că nu ne putem raporta la el ca la o ţintă de atins în această viaţă. Omul care vrea să trăiască în adevăr, trebuie să se retragă. Un astfel de om nu se poate uita la niciun film, pentru că toate sunt pline de minciuni. Un desen animat este o minciună din capul locului, pentru că nişte desene nu se pot mişca şi nu pot vorbi. Teatrul e o minciună, muzica, dansul la fel, la urma urmei orice artă este o minciună. Copiii sunt hrăniţi cu minciuna venirii lui Moş Crăciun, bătrânii sunt minţiţi că sunt sănătoşi şi o să trăiască încă o mulţime de ani etc. Toate astea sunt, însă, minciuni care nu fac rău - de aia nu a interzis Dumnezeu minciuna.
Ceea ce cred eu că ne-a cerut Cristos în textul acela este următorul lucru: să avem grijă ca atunci când spunem nişte cuvinte, ele să reflecte convingerea noastră, să nu vorbim doar ca să ne aflăm în treabă. Să spunem numai ceea ce credem cu adevărat, să nu ne batem joc de interlocutori, să nu urmărim ca prin cuvintele pe care le rostim să inducem pe cineva în eroare, ori să obţinem ceea ce nu ni se cuvine. Să fim, cu alte cuvinte, de bună-credinţă. Ori asta presupune inclusiv să acceptăm că punctele de vedere ale celorlalţi nu sunt cu nimic mai prejos decât ale noastre.
Anumiţi oameni dintre cei care respectă îndemnul lui Cristos, pot avea convingerea că e bine, spre exemplu, ca persoanele de peste 90 de ani să fie eutanasiate. Ei au, în sensul ăsta, argumente în care cred şi pe care le susţin în mod serios, fără artificii de retorică. Contrazice asta în vreun fel mica mea teorie? Cred că nu.
Acei oameni susţin un punct de vedere care altora li se pare greşit. Ori asta nu este un lucru rău, ba chiar este un bun prilej ca adevărul, care de multe ori este foarte bine ascuns, să iasă la lumină prin confruntarea punctelor de vedere. Dacă doi oameni sunt de bună credinţă, vor discuta în mod serios (ce e da, da şi ce e nu, nu) şi fie vor ajunge la un punct de vedere comun, fie vor apela la un terţ. Acesta cred eu că este sensul celor spuse de Cristos: „discutaţi, oameni buni, căutaţi împreună adevărul, dar fiţi corecţi, serioşi, renunţaţi la orice viclenie, nu folosiţi cuvântul ca pe o armă sau ca pe o capcană”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu