Faceti-va bine (250)

Răchitanul

Denumire ştiinţifică: Lythrum salicarial

Denumiri populare: floarea zânei, lemnuşcă.

Prezentare. Aparţinând familiei litraceelor, răchitanul este o specie de erbacee perenă. Înălţimea sa, ca erbacee, este impresionantă – peste 2,50 metri. Are un rizom lemnificat, tulpină puternică, muchiată, frunze opuse – în cea mai mare parte lanceolate. Răchitanul înfloreşte pe toată perioada verii, precum şi în septembrie. 

Florile au culori roşu-violet sau roz, uneori fiind aproape albe, şi se află la subsuoara frunzelor, de cele mai multe ori grupate. Planta este mult căutată de albine, fiind o meliferă cunoscută. Creşte în locuri umede, în mlaştini, pe marginea apelor, în terenuri accidentate cu umezeală multă. Pentru nevoi medicinale se foloseşte toată planta, inclusiv rizomul, din care se prepară infuzie, decoct, extract.

Substanţe active importante: ulei volatil, colină, glucozide, derivaţi flavonici.

Întrebuinţări. Preparatele din răchitan au calităţi antiseptice, hemostatice, cicatrizante, antifermentative şi pot fi considerate un adevărat antibiotic, necesar inclusiv în reglarea activităţii gastro-intestinale. Aceste preparate sunt eficiente şi în caz de dizenterie, ulcere, hemoragii gastro-intestinale. În anumite zone ale României, vârfurile tinere, frunzele tinere şi rizomii de răchitan se utilizează ca zarzavaturi, deja adoptate şi de naturişti, pentru salate.