Rodiul
Denumire ştiinţifică: Punica granatum.
Prezentare. Uşor de găsit în
zona mediteraneană, rodiul este un arbust din familia punicaceelor. Îşi are
originea în Persia şi Mesopotamia. Rodiul este spinos şi are frunze lucioase,
lanceolate, înălţimea sa obişnuită fiind de trei-cinci metri. Florile, în număr
mare, au culoarea roşie, fiind deosebit de frumoase. Din acest motiv, rodiul este
o plantă ornamentală foarte apreciată. Fructul său este original ca structură,
se numeşte rodie şi mai este cunoscut şi sub numele de granată. Proprietăţi
medicinale au scoarţa de pe rădăcini, bobocii florali, fructele, seminţele. Se
prepară pulbere, infuzie, decoct. Seminţele se pisează, iar fructele se consumă
ca atare. Decoctul de coajă de rădăcină va fi folosit cu precauţie – poate
produce intoxicaţii.
Substanţe active importante: în rădăcină – peletierină, tanin, minerale, acizi; în fructe – vitamina C (în
cantitate mare), tanin, pectine, acid citric, celuloză.
Întrebuinţări.
Rodiile
sunt recomandate pentru consumul curent, fiind un reechilibrant stomacal şi
intestinal şi o sursă bună de vitamina C. Contribuie la revigorarea
organismului, fiind indicate în astenii, epuizare, lipsa de poftă de viaţă. De altfel,
s-a dovedit că rodiile sunt şi un agreabil tonic cardiac. Scoarţa de pe rădăcini
– principala parte cu valoare medicinală – este preparată şi administrată
pentru combaterea teniazei şi a dizenteriei. Paraziţii intestinali pot fi
neutralizaţi şi cu bobocii florali ai rodiului. Bine mărunţiţi sau maceraţi,
bobocii florali au efecte pozitive şi în tricomonază, diaree, dizenterie.
Preparatele din coaja de pe rădăcini pot contribui şi la reducerea febrei, la
oprirea hemoragiilor, la cicatrizarea rănilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu