Rostopasca
Denumire ştiinţifică: Chelidonium majus.
Denumire populară: negelariţă.
Prezentare. Rostopasca este o
erbacee perenă, din familia papaveraceelor. Planta aceasta – uşor de
identificat deoarece atunci când este ruptă elimină un lichid galben, acru şi
otrăvitor – creşte sub forma unei tufe bogate. Tulpinile, puternice, au peri
lungi, iar frunzele, palmate, au o culoare ciudată – verde bătând spre albăstrui.
Florile, între două şi opt pe fiecare plantă, sunt adunate într-o inflorescenţă
sub formă de umbelă, culoarea lor fiind galben-aurie. Rostopasca preferă
locurile umbroase şi umede. Poate fi întâlnită în flora spontană – pe marginea
drumurilor, în liziere, prin grădini mai puţin îngrijite, în păduri. Din punct
de vedere medicinal, valoroasă este întreaga plantă. Preparatul principal este
un ceai, o infuzie. Tot din rostopască se mai prepară tincturi, mixturi, suc,
extracte.
Întrebuinţări. Administrarea
preparatelor de rostopască se face intern şi extern. Extern, de exemplu, se
folosesc în combaterea unei afecţiuni teribile – tuberculoza pielii, preparatul
de rostopască fiind hrănitor şi antiseptic. Intern, rostopasca se foloseşte în afecţiuni
cardiace (insuficienţă cardiacă, anghină pectorală), în tratarea tusei
spastice, precum şi în afecţiuni ale bilei şi ficatului. Rostopasca se foloseşte
şi în unele cazuri de cancer, având, se spune, efecte antitumorale. Are influenţă,
de asemenea, şi asupra sistemului nervos. Specialiştii recomandă utilizarea
acestei plante cu atenţie, compuşi săi fiind toxici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu