Trei milenii de umor (16)

O cunoscută balerină americană i-a scris lui Shaw o scrisoare: „...Aud că aveţi cel mai bine dotat creier din lume. Eu, la rîndul meu, după părerea unanimă a specialiştilor, posed cel mai frumos corp. Vă propun să ne căsătorim. Astfel, copilul nostru va întruni ambele calităţi...!"

Shaw a trimis următoarele rînduri: „...în numele cerului! Şi dacă copilul nostru va moşteni corpul meu şi creierul dv.? Din cauza acestei primejdii nu cutez a da curs propunerii pe care mi-o faceţi.“.

O revistă de mare tiraj din Anglia s-a adresat lui Shaw cu rugămintea să numească doisprecezece dintre cei mai apreciaţi scriitori aflaţi în viaţă. Iată răspun­sul lui Shaw:

1. George Bernard Shaw. 2. G. Bernard Shaw. 3. G. B. Shaw. 4. George Shaw. 5. G.B.S. 6. George B. Shaw. 7. Bernard Shaw. 8. George. 9. Bernard. 10. Shaw. 11. B. George Shaw. 12. Shaw, George Bernard. Asupra ordinii acestor doispre­zece, din motive lesne de înţeles, nu mă pot pronunţa.

Shaw avea printre cunoştinţele sale şi o tînără doamnă care se căsătorise. Cu acest prilej dramaturgul i-a făcut cadou o lucrare de a sa, legată în piele. Tînăra a rămas decepţionată primind un astfel de dar din partea unui om atît de avut. Cu toate astea a luat cartea cu ea în voiajul de nuntă şi, într-o bună zi, cînd se plictisea, a început s-o citească. Ajungînd la ultimele pagini, a descoperit un cec cu o sumă considerabilă, alături de dedicaţia: „Cu prilejul primei dv. căsătorii! Shaw".

Conducînd maşina pe o şosea accidentată şi plină de curbe, lui Bernard Shaw i-a venit ideea unei noi piese de teatru.

—     Ce părere aveţi despre acest subiect? l-a întrebat el pe şoferul său, care stătea alături şi care, deşi om simplu din popor, avea multe noţiuni despre treburile literare. Explicînd conflictul viitoarei piese, Shaw a încetat să mai acorde atenţia cuvenită conducerii maşinii.

Deodată, şoferul i-a smuls volanul din mînă.

—    Ce s-a întîmplat? — a ţipat speriat Shaw.

—   Scuzaţi-mă, şi-a cerut iertare şoferul, dar viitoarea dum­neavoastră piesă de teatru îmi pare atît de bună încît nu vă las să muriţi pînă n-o scrieţi!

P15