"Ce folos, fratii mei, dacă zice cineva ca are credinta, iar fapte nu are?" Asa se poate citi in Noul Testament, mai precis in Iacob 2:12. Si ceva mai incolo, acelasi Iacob zice: "Caci precum trupul fara suflet mort este, astfel si credinta fara de fapte, moarta este."
Plecand de la formula asta, unii crestini faptuitori ii mustra pe cei ne-faptuitori cu diferite prilejuri. Spre exemplu, atunci cand un crestin vrea neaparat sa aiba porc pe masa de Craciun, ori miel de Inviere, faptuitorii ii spun cam asa: "daca vrei porc (respectiv miel) pe masa si invoci pentru asta traditia crestina, atunci fa bine si respecta intreaga traditie crestina; nu mai bea, tine post, nu mai injura, du-te la Liturghie si la celelalte slujbe, termina cu gandurile urate" si tot asa.
Dupa mine, oamenii astia au dreptate. Pentru ca este clar ca acela care taie porcul de Craciun insa nu tine postul, nu merge la slujbe etc, este un mic impostor: el alege din traditie numai ce-i place si se pretinde bun crestin.
A avea credinta presupune, dupa cum spune Iacob, sa nu te limitezi la a declara acest lucru ci a si faptui ceea ce-ti cere credinta ta. Asta spre deosebire de alte soiuri de credinta. Sper ca nu gresesc, dar Dawkins, marele ateu si om de stiinta spunea ca si el crede, dar nu in Dumnezeu ci in stiinta. Crede, prin urmare, ca ceea ce produce stiinta este adevarat. Ori lucrul asta nu poate fi contrazis. Oamenii pot crede in diverse teorii. Spre exemplu, unii cred ca exista viata pe alte planete. Altii cred ca universul este infinit. Ei cred cu tarie aceste lucruri. Diferenta este ca niciunul dintre ei nu are nevoie si de fapte ale credintei lui asa incat ea sa fie vie.
Sa ne intelegem: un om care crede intr-o instanta spirituala superioara, daca nu isi organizeaza viata conform doctrinei lui, nu are credinta. In cazul crestinului, el trebuie sa savarseasca fapte bune, sa isi iubeasca aproapele, sa mearga la biserica etc. Daca nu face lucrurile astea, n-ai cum sa-l crezi ca e credincios. Si eu pot sa ma declar, de exemplu, fundamentalist musulman, dar atunci va trebui sa dau cu pietre dupa femeile care umbla fara voal, altfel nu sunt cu adevarat fundamentalist musulman. Si tot asa.
Ce-ar trebui sa faca insa un om care crede ca soarele se va stinge peste 4 miliarde de ani? Ce fel de fapte va trebui sa faca acel om ca sa-si valideze credinta? Raspuns: niciun fel de fapta. Pur si simplu, aici avem de-a face cu o credinta care nu are nevoie de faptuire. La fel stau lucrurile cu cei care cred ca universul este infinit, ori ca exista o formula pentru numerele prime. Pur si simplu, asa cred ei si credinta asta nu le afecteaza vietile in niciun fel. Nimeni nu va savarsi vreodata vreun lucru in viata de zi cu zi spunind: "fac asta pentru ca eu cred ca in galaxia Andromeda exista planete populate". Ar fi total absurd.
Drept concluzie, am putea spune ca o credinta care iti cere si actiune este superioara celei care nu te angajeaza in niciun fel, pentru ca ea iti poate schimba cu adevarat viata. Pe cand credinta ca timpul nu are un inceput, de exemplu, n-a schimbat si nu va schimba viata nimanui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu