Adevarat a inviat

- A înviat, zici?

- Da, asta îți spun. Mormântul e deschis și El nu mai e înăuntru.

- Dar unde e?

- Asta nu știu.

- Deci nu putem merge să-l vedem?

- Nu, trebuie să asteptăm. Cand o să vrea El, o să ni se arate.

- Dar ucenicii Lui știu unde e?

- Poate că știu, dar n-am vorbit cu niciunul dintre ei.

- Măcar mormântul l-ai văzut? Ai intrat acolo?

- Nu, n-am fost. Mi-e cam teamă, dacă vrei să fiu sincer.

- Atunci de unde știi că e deschis?

Data Pastelui

Astazi catolicii sarbatoresc Invierea lui Cristos. Cu alte cuvinte, pentru ei, in acest moment, Cristos este viu si nevatamat (in sensul ca acum 1982 de ani, pe vremea asta, inviase si se arata ucenicilor).

Pentru crestinii ortodocsi, Cristos inca nu a inviat. Abia pe 12 ale lunii se va petrece acest eveniment, asa incat stau si ma intreb care este adevarul despre Cristos in aceasta saptamana: este el inviat sau nu? Evident, chiar daca el este fiul lui Dumnezeu, nu poate sa fie simultan viu si mort, asa incat fiecare crestin trebuie sa adopte una dintre cele doua variante. 

Faptele credintei

"Ce folos, fratii mei, dacă zice cineva ca are credinta, iar fapte nu are?" Asa se poate citi in Noul Testament, mai precis in Iacob 2:12. Si ceva mai incolo, acelasi Iacob zice: "Caci precum trupul fara suflet mort este, astfel si credinta fara de fapte, moarta este." 

Plecand de la formula asta, unii crestini faptuitori ii mustra pe cei ne-faptuitori cu diferite prilejuri. Spre exemplu, atunci cand un crestin vrea neaparat sa aiba porc pe masa de Craciun, ori miel de Inviere, faptuitorii ii spun cam asa: "daca vrei porc (respectiv miel) pe masa si invoci pentru asta traditia crestina, atunci fa bine si respecta intreaga traditie crestina; nu mai bea, tine post, nu mai injura, du-te la Liturghie si la celelalte slujbe, termina cu gandurile urate" si tot asa. 

O singura Inviere

Una din temele la care meditez adesea, dar mai abitir in perioada Pastelui, este cea a momentului in care a inviat Cristos. Anul asta, de exemplu, el a inviat pentru noi, ortodocsii, pe 5 mai. Pentru catolici, a inviat pe 31 martie. Ori asta este imposibil, cred ca macar aici o sa fie de acord toata lumea. Cristos a inviat o singura data. Cu toate astea, aproape in fiecare an, Pastele cade in zile diferite la catolici si la ortodocsi. 

Taierea mieilor

1.Am mai scris despre miei si probabil ca voi mai scrie. Sunt total impotriva sacrificarii rituale a acestor blande animale in fiecare an, cu prilejul Invierii.  Invierea lui Cristos este un moment in care tot crestinul se bucura. De ce se bucura el? Pentru ca afla un lucru capital: moartea poate fi invinsa. Crestinul intelege ca daca urmeaza poruncile lui Cristos, va trai vesnic. Afland asta se bucura nespus. Si cum se bucura crestinul? Taie un miel si il mananca. Poate exista ceva mai absurd? Adica eu aflu ca sunt nemuritor si imediat casapesc un animal bland si nevinovat. Un animal caruia nu i se promite viata dupa taiere, pentru ca Invierea le este rezervata oamenilor. Macar daca i s-ar promite si amaratului de miel ca dupa ce va fi taiat si infulecat, va merge si el intr-un rai al mieilor...

Momentul renunțării

I-am auzit pe mulţi vorbind despre faptul că au hotărât să-şi schimbe viaţa începând cu Învierea. Socoteala lor e simplă: noaptea trecută a înviat Cristos, aşa că eu de azi nu mai beau.
Dar ce sens are să legi renunţarea la un obicei prost de Învierea lui Cristos? Dacă tot vrei să te laşi de băutură, de ce să n-o faci de îndată ce îţi vine ideea, fie că asta se întâmplă de Crăciun sau într-o marţi din februarie? Are vreo influenţă asupra organismului faptul că ai demarat acţiunea în prima zi de Paşti? Te ajută Cristos mai mult văzând că ai băut ca porcul până în noaptea de Înviere şi după aia te-ai lăsat? Nici pomeneală, Cristos se bucură pentru că renunţi la un viciu, nu pentru că renunţi la el într-o anumită zi.

Cugetari pascale

Prin bucatarie, Mitza, Ali, Maria si Diana (mama lui Ali) fac diverse operatiuni culinar-gastronomice. Richi umbla ca turbat de colo-colo, incercand sa apuce vreo bucata de carne. Iar eu, ca un adevarat filosof ce ma aflu, stau la masa din dormitor, cu ochii in monitor si cuget. La ce cuget? La Traditie. 

Acum aproape 2000 de ani, Cristos a fost rastignit dupa ce venise cu Legea cea noua. Invatatura lui s-a raspandit masiv si astazi, sute de milioane de oameni sarbatoresc, an de an, nasterea, apoi invierea celui pe care il considera a fi insusi Dumnezeu. Cum fac ei asta? Retraind, pas cu pas, evenimentele petrecute atunci. Exista o sumedenie de etape pe care le are de parcurs un crestin in timpul marelui post. El trebuie sa mearga la diferite slujbe, fiecare marcand cate un episod din istoria ultimelor saptamani din viata Mantuitorului. Trebuie sa aprinda lumanari si sa faca pomeni; trebuie sa se roage in anumite ceasuri ale zilei, spunand anumite rugaciuni si nu altele. Trebuie sa poarte imbracaminte cernita, sa asculte muzica religioasa, sa cugete la Jertfa lui Cristos si tot asa, timp de sapte saptamani. 

Decăderea de Paști

Măcelărirea mieilor s-a petrecut din nou. Iar au fost ucise câteva sute de mii de animale pentru îmbuibarea tuturor burtoşilor care nici măcar nu au ţinut post (mă număr printre ei, recunosc cu oroare).
Dacă aş putea, aş da o lege prin care tot romanul care vrea miel pe masa Învierii ar fi obligat să dovedească întâi că a ţinut post aşa cum scrie la carte. Sunt sigur că în felul asta numărul victimelor s-ar reduce cu 90%.
La ce bun să mănânci miel, grohăind că asta e Tradiţia, câtă vreme nu respecţi nimic din adevărata Tradiţie, în afară de ciocnitul unui ou roşu, urmat de îmbuibarea cu drob, stufat, borş şi friptură de miel şi apoi de alcoolizarea până la pierderea raţiunii? Păi asta o fi paradigma Învierii? Adică bei şi mănânci cât vrei tu pe tot timpul postului, nu te duci la biserică, dar când vine Învierea trebuie să te umfli cu miel, băutură, cozonaci şi ouă încodeiate, la fel ca acela care a postit şi s-a rugat? Ce decădere...

Absurdul pascal

Ma gandesc la modul in care sarbatorim noi, crestinii, Invierea lui Cristos. Tinem post sase saptamani, si, cine e in stare, pe ultima o petrece in post negru. Apoi, dupa Inviere, bem si mancam, motivul fiind, zice-se, bucuria. Cei cumpatati mananca putin, majoritatea insa infuleca pana la limita apoplexiei. Eu nu reusesc sa ma dumiresc: de ce trebuie sa-ti manifesti bucuria mancand si band? De ce, de exemplu, nu ne-am exprima bucuria dansand? Sau ascultand muzica. Sau mergand pe munte. Nu stiu ce zice Cristos cand se uita la crestini, dar eu ma indoiesc ca vede ceva care sa-i faca placere: zeci de milioane de fiinte nevinovate - mieii, ucise si infulecate in numele Lui.
Sacrificarea mieilor este reminiscenta unor ritualuri nu neaparat pagane, dar care se practicau inainte de venirea lui Cristos. Cine are rabdare sa citeasca Vechiul Testament, gaseste acolo nenumarate versete despre jertfirea animalelor si aducerea lor ca ofranda lui Dumnezeu. De ce trebuie sa pastram noi ritualurile astea, acum, la doua mii de ani DUPA Cristos? Oare Dumnezeu Tatal mai are nevoie si acum de sangele mieilor? Sau, poate, daca nu am mai taia miei, s-ar supara Cristos pe noi?
Toata afacerea asta cu mieii de Paste mi se pare de un absurd greu de egalat si imposibil de intrecut.

Alte glasuri, alte incaperi

In seara asta e Invierea...Va fi, probabil, prima data dupa 35 de ani cand nu o sa ma duc sa iau Lumina.

Pe vremea cand eram elev, mergeam la Inviere la Manastirea Sinaia. Si, intotdeauna, aduceam acasa Lumina, pe care o lasam sa arda pana dimineata. Cand ajungeam, mama ma astepta cu masa intinsa: oua rosii, drob, branza, ceapa verde, ridichi, cozonac, plus alte bunatati. Gustam din toate, apoi mergeam la culcare, in camera mea, unde ardea candela pe care o aprinsesem de la lumanarea cu Lumina Invierii. Farmecul acelei candele arzand in intuneric era magic, de-a dreptul. Ascultam, in linistea noptii, sfaraitul fitilului, priveam umbrele in miscare pe care le proiecta flacaruia pe tavan si aveam impresia ca sunt in alta lume, fermecata si plina de chemari  misterioase

Nu stiu ceva mai bun, in perioada asta