Se afișează postările cu eticheta Truman Capote. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Truman Capote. Afișați toate postările

vineri, 14 octombrie 2016

O domnișoară supranumită Robotul

O povestire a lui Truman Capote. Simplă și frumoasă. Recomand cartea din care am extras-o, anume „Acum ne despărțim”, apărută la Editura ART. Sunt 14 povestiri, traduse de Iulia Arsintescu. E vorba despre scrieri uitate și redescoperite ale lui Capote

UNDE ÎNCEPE LUMEA
Domnişoara Carter explica ciudăţeniile algebrei de aproape douăzeci de minute, deja. Sally s-a uitat plină de silă la acele ceasului din clasă, care înaintau ca melcul. Încă douăzeci şi cinci de minute, numai, şi pe urmă libertatea - dulcea, scumpa libertate.



sâmbătă, 23 aprilie 2011

Alte glasuri, alte incaperi

In seara asta e Invierea...Va fi, probabil, prima data dupa 35 de ani cand nu o sa ma duc sa iau Lumina.
Pe vremea cand eram elev, mergeam la Inviere la Manastirea Sinaia. Si, intotdeauna, aduceam acasa Lumina, pe care o lasam sa arda pana dimineata. Cand ajungeam, mama ma astepta cu masa intinsa: oua rosii, drob, branza, ceapa verde, ridichi, cozonac, plus alte bunatati. Gustam din toate, apoi mergeam la culcare, in camera mea, unde ardea candela pe care o aprinsesem de la lumanarea cu Lumina Invierii. Farmecul acelei candele arzand in intuneric era magic, de-a dreptul. Ascultam, in linistea noptii, sfaraitul fitilului, priveam umbrele in miscare pe care le proiecta flacaruia pe tavan si aveam impresia ca sunt in alta lume, fermecata si plina de chemari  misterioase
Nu stiu ceva mai bun, in perioada asta



După mine!