Într-o zi vine cu temperatură cel
mai mic. Şi după el — sau de la el — şi cel mai mare.
Doctor, termometru, reţete, pază,
grijă.
Al treilea, cel mijlociu, teafăr
ca prin minune — parcă i-a fost lene să se-mbolnăvească — va fi expediat de
mama la bunici.
Se pregăteşte de plecare cu inima
mai grea decât picioarele de iarnă, cu ghete şi şoşoni. Un geamandan ticsit;
ciorapi cârpiţi, rufele vămuite de ochii mamei, săpun de glicerină, periuţă de
dinţi nouă, două pijamale şi trei mandarine. În geantă: cărţile, caietele şi o
cutie de bomboane trimisă de părinţi bunicilor. Iar în buzunar, două pachete
de ţigări, furate de la tata.
E foarte solemn. Inima
fotografiază tot.
Prin uşa întredeschisă, lumina
din casă — de acasă — e caldă şi bună ca un samovar aprins alături de cozonaci.
Gheorghe aduce cu tărăboanţa lemne pentru foc.
Călătorul oftează. Rău e să fii
sănătos.
Ninge din toate părţile cu spume
de fum.
Cling-cling-cling.
— Şi să nu superi pe bunici, —
răsună din urmă glasul mamei, suprem ca şi crucea bisericii Sfântului Ioan Gură
de Aur.
Până şi clopoţeii spun: să nu, să
nu, să nu, cling-cling.
Şi s-a tot dus
Hii, căluţ, hii, un greier
necăjit e şi mai greu decât un car cu fân.
Noapte mare de iarnă. Casele nu
se mai cunosc, străzile nu se mai văd. Ferestrele aprinse sunt de aur ca pâinea
scoasă din cuptor. Fulgii se uită unii la alţii, clipind, până când ameţesc în
scrânciobul viforniţei.
Surghiunitul aprinde o ţigară, cu
mare greu, dar o aprinde. N-a fumat niciodată pe stradă. Fulgii vor să-i stingă
ţigara. Îi goneşte ca pe ţânţari, suflându-le fum. Se lungeşte în sanie ca un boier
mare, răsturnându-şi ceafa pe spetează. Nu-i mai pasă de nimic. I-atât de
pesimist c-a devenit eroic.
Cling-cling-cling.
Dar a uitat că merge la bunici.
Dumnezeule! Se leapădă de ţigară. Prea târziu. Sania s-a şi oprit la poarta
ogrăzii în care trăsurile nu intră.
Şi nasul bunicii...
Se zburleşte ninsoarea ca o
pisică rea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu