O
companie numită Foster-Miller a produs, de exemplu, nu cu mult timp în urmă, un
material cu proprietăți conductibile:
fiecare fibră poate transmite curent electric… astfel că, într-o bună zi,
americanii… vor putea să-și reîncarce
telefoanele mobile cu ajutorul tricourilor polo… îmbrăcămintea cu Abilități Tehnologice… a
dezvoltat (o vestă care ascunde)… un „sistem de hidratare” și un buzunar
dorsal pentru o sticlă cu apă, cu un pai care trece prin gulerul vestei înspre
gura purtătorului.
Anul
viitor, DuPont va introduce un material care va reține temporar
mirosurile deranjante – astfel încât, să spunem, cineva într-o cămașă, care a stat o
noapte întreagă într-un bar îmbâcsit de fum de țigară va ajunge acasă la 5 dimineața mirosind de
parcă și-ar fi petrecut
timpul pe o pajiște, primăvara.
Cercetătorii de la DuPont au inventat și materialul tratat cu teflon; petele
sar pur și simplu de pe
el.
Compania
Kolon din Coreea de Sud a inventat, în schimb, un „costum parfumat”, tratat cu
ierburi aromate cu proprietăți
de calmare.
The
New York Times Magazine, 15 decembrie 2002
***
M-am
întâlnit cu Reg Millipede cu ceva vreme în urmă. Reg e unul dintre tovarășii mei de
jocuri, din vremurile fericite când eram editor de poezie la Dry Heaves: A
Journal of Poetry Opinion. Dacă e să spun adevărul, noi doi ne dădeam
măsura valorii la mesele de whist și rummy la Pair of Shoes sau la Clubul
Lordului Curzon, de pe strada care-i poartă numele.
— Ajung
prin orașul tău din când
în când, a recunoscut Millipede, în timp ce stăteam la intersecția dintre
străzile Park și Seventy-four.
În cea mai mare parte vin pentru afaceri. Sunt vicepreședinte pentru
relațiile cu clienții la unul
dintre cele mai mari osuare de pe Insula Wight.
Nu
cred că greșesc dacă spun
că, timp de aproape o oră, am derulat vechi amintiri, timp în care n-am putut
să nu observ că însoțitorul meu își înclina
sporadic fața înainte și puțin spre stânga,
parcă aspirând un fel de băutură din ceea ce părea să fie un cep camuflat
discret sub marginea reverului.
— Te
simți bine? l-am
întrebat în cele din urmă, așteptându-mă
pe jumătate să primesc detaliile unui accident înfiorător, care culminase cu un
ambulator de modă nouă. Ești pe perfuzii?
— Te
referi la asta? a spus Millipede, arătându-mi buzunarul de la piept. Ah,
ticălos cu ochii în patru. Nu, asta e pur și simplu o capodoperă a ingineriei bară
croitoriei. Ești fără îndoială
pus la curent cu faptul că lumea medicală a luat-o razna dintr-odată cu
consumul de apă. Se pare că ne curăță rinichii, asta pe lângă numărul mare
de alte beneficii. Ei bine, lâna asta dublu toarsă are integrat propriul sistem
de hidratare. Există un rezervor pe piciorul stâng, iar un set de fire trece
prin jurul taliei până la un robinet atașat cu grijă pe umăr. Am un computer
digital racordat la tiv, care îmi permite să activez o pompă plasată în spatele
unor cute, care împinge apă Evian printr-un pai din fibră optică. Și datorită
croielii ingenioase reușesc să-mi
păstrez aspectul spilcuit. Sunt convins că ești de acord cu mine – echipamentul ăsta
se cere multiplicat.
Examinând
costumul lui Millipede cu un scepticism rezervat de obicei apariției OZN-urilor,
a trebuit să recunosc că părea venit dintr-o lume supranaturală.
— Pe
Savile Row există o croitorie fabuloasă, mi-a spus el, întinzându-mi aferat
adresa lor. Bandersnatch & Bushelman. Materiale postmoderne. Garantez că o
să vrei să-ți schimbi
garderoba integral – ceea ce n-ar fi chiar o idee rea, judecând după omagiul
textil adus lui Emmet Kelly, cu care defilezi acum. Ai grijă să le spui că
te-am trimis eu, și întreabă de
Binky Peplum. N-o să te atingă prea rău la buzunar. Pa.
În
timp ce mă prefăceam, de dragul vremurilor trecute, că mă amuza ofensa lui
Millipede, nu-mi doream decât să-l trag în țeapă. Comparația lui
invidioasă cu îmbrăcămintea clovnului mi s-a înfipt în suflet ca o coadă de
scorpion, așa că m-am
hotărât să investesc într-un mult-lăudat costum când voi fi acumulat destule
puncte de fidelitate la compania de transport aerian încât să-mi permit o
excursie în străinătate. Visul s-a transformat în realitate la sfârșitul verii,
când, în sfârșit, am trecut
pragul ultratehnologizat al firmei Bandersnatch & Bushleman de pe Savile
Row, unde vânzătorul, sau e posibil să fi fost o călugăriță în gabardină,
m-a țintuit cu
privirea de parcă aș fi fost o
recoltă de laborator într-un vas Petri.
— Iară
s-a rătăcit unul din ăia! i-a strigat el unui coleg. Dacă-ți dau o jumătate
de guinee, mi-a spus cu o voce scârțâind ca din banca juraților, cum pot să
fiu sigur că-ți cumperi un
castron de supă și nu-i irosești pe bere?
— Sunt
un client, am chițăit, înroșindu-mă. Am
venit tocmai din America să-mi împrospătez garderoba. Sunt amic cu Reg
Millipede. Mi-a spus să-l caut pe domnul Binky Peplum.
— Aha,
mi-a replicat vânzătorul, încercând să-mi localizeze cu exactitate jugulara. Nu
mai căuta. Acum, că ai adus vorba, mi-aduc aminte că Millipede ne-a avertizat
că o să treacă pe aici unii de teapa ta. Da, chiar a vorbit despre tine… lipsa
completă a oricărui gust, copil al unui Dumnezeu mai mic… acum îmi revine totul
în minte.
— Cu
siguranță, scopul meu
n-a fost niciodată să fac pe caraghiosul, am explicat. Sunt aici pur și simplu ca să
mi se ia măsurile pentru un costum cumsecade.
— Te
interesează anumite arome speciale? m-a întrebat Peplum, scoțându-și carnețelul de comenzi și făcându-i cu
ochiul unui asociat.
— Arome?
Nu, o croială conservatoare, cu trei nasturi, albastru clasic. Poate chiar și câteva cămăși. Eu mă
gândisem la bumbac, dacă nu-i prea mare deranjul. Deși acum, că tot
ai adus vorba, parcă simt un iz slab de mir și tămâie.
— E
costumul meu, a recunoscut Peplum. Noua noastră linie oferă o mare varietate de
mirosuri. Regina-nopții, ulei eteric
de trandafiri, balsam de la Mecca. Vino încoace, Ramsbottom.
Un
alt vânzător și-a făcut apariția, așteptând parcă să
fie dat exemplu.
— Ramsbottom
poartă chifle proaspăt coapte – aroma, vreau să spun.
M-am
aplecat pentru o mostră din deliciosul miros de pâine făcută în cuptor.
— Foarte
gustos. Adică, vreau să spun că mohairul e minunat, am zis.
— Putem
să îmbibăm fibrele cu orice parfum, de la patchouli la porc la grătar. Asta-i
tot, Ramsbottom.
— Eu
vreau doar un costum albastru simplu. Deși am cochetat și cu flanelul
gri, am chicotit cu un rânjet diabolic.
— Aici,
la Bandersnatch & Bushelman, nu avem treabă cu materialele simple, mi-a
spus Peplum, aplecându-se spre mine conspirativ. Te implor, nu mai sta în rând
cu brutele.
Peplum
a luat de pe un manechin o jachetă elegantă, în dungi verticale, și mi-a oferit-o.
— Poftim,
încearcă să o pătezi, mi-a spus.
— S-o
pătez? am întrebat.
— Da.
Sunt sigur, cu puținele cunoștințe pe care le am
despre tine, că ești genul care
provoacă scurgeri masive pe haine. Știi tu, grăsime animală, superglue,
cremă de ciocolată, vin roșu
ieftin, ketchup. Ți-am făcut o
descriere exactă?
— Presupun
că sunt la fel de predispus ca oricare altul să pătez un costum, am bâiguit.
— Depinde
cât e de neglijent acel oricare altul, a ciripit Peplum. Stai să-ți aduc niște mostre.
Mi-a
întins o paletă de combinații
amenințătoare pentru
viața materialului,
cu sosuri asortate și unsori.
— Chiar
vrei să fac asta?
— Da,
da, împrăștie niște coacăze negre
pe jachetă sau sirop Fox U-Bet.
Adunându-mi
curajul de a sfida ani de condiționări
sociale, am împrăștiat un bulgăre
de vaselină, numai ca să descopăr că nu se lipea sub nicio formă și nici nu lăsa
urme. Același lucru a fost
valabil pentru funingine, suc de roșii, pastă de dinți și cerneală
indiană.
— Acum
să vezi diferența când aplic
aceleași substanțe pe hainele
tale, mi-a spus Peplum, împroșcându-mi
o porție generoasă de
sos pe pantaloni. Observi cum decolorează materialul?
— Da,
văd, văd, e groaznic, am spus șocat.
— Bună
alegere a cuvintelor, a chicotit Peplum. Distruși pe vecie și totuși, pentru câteva
sute în plus, n-o să mai trebuiască niciodată să te gândești la bavețică sau la înțelegeri cu curățătoriile. Sau să
spunem că micuții îți pictează haina
sport din piele de lamă.
— Nu
vreau o haină sport din piele de lamă, i-am explicat, iar în locul unui preț usturător,
prefer să-mi încerc norocul cu solvenții pentru pete.
— Apropo,
a remarcat Peplum, avem și un material
care respinge orice miros. Mă rog, nu știu cum e nevastă-ta, dar pot să-mi
imaginez…
— E
o femeie foarte frumoasă, am replicat rapid.
— Bine,
știi cum se
spune, totul e relativ. Aș putea, privind
același chip, să văd
ceva ce ar putea fi de vânzare numai în magazinele cu momeală vie.
— Stai
puțin, am
protestat.
— Teoretizez
doar. Adică, să spunem că ai o secretară de la al cărei posterior nu-ți poți lua ochii, cu
picioare lungi și bronzate, cu
un decolteu adânc și cu buzele țuguiate, peste care-și trece limba
tot timpul. Înțelegi unde bat,
amice?
— Poate
că sunt obtuz, am spus neconvingător.
— Poate?
Să-ți fac o schemă și mai pe-nțeles,
pelerinule. Să spunem că-ți faci de cap cu
dulceața asta prin
toate motelurile pe o rază de trei state.
— Niciodată
n-aș…
— Te
rog. Știu să păstrez
un secret. Acum, când ajungi acasă, nevastă-ta simte o dâră subtilă de Quelques
Fleurs pe vesta ta de călărie. Începi să ai epifania? Și imediat după
asta fie transpiri din greu ca să nu te sufoce pensia alimentară, fie iubirea
ta nemuritoare o ia razna și
ajungi ca una dintre fotografiile alea vechi ale lui Weegee, cu o excavație supurândă
între orbite.
— Asta
chiar nu e o problemă pentru mine, am spus. Vreau ceva relaxat, dar elegant, de
purtat la ocazii speciale.
— Bineînțeles că asta
vrei – dar cu un ochi spre viitor. Noi nu facem doar costume, noi ne îmbrăcăm
clienții într-un mediu
postmodern. Cu ce te ocupi, domnule…?
— Duckworth,
Benno Duckworth. Poate că mi-ai citit articolul despre dimetrul anapestic.
— Nu
prea, a mărturisit Peplum. Dar mă impresionezi, ești genul versatil. Schimbător. M-aș aventura să
spun chiar bipolar. E o prostie să negi. Îmi dau seama, chiar după puținul timp
petrecut împreună, că psihicul tău oscilează de la benign și răzbunător
până la confuz și, la rigoare,
criminal.
— Te
asigur, domnule Peplum, că sunt stabil. Dacă-mi tremură mâinile acum, e doar
pentru că tot ce-mi doresc e un costum albastru, nu un mediu înconjurător. Nu
vreau să iau ochii nimănui.
— Am
exact ce-ți trebuie. O
minunată lână scoțiană. Dar
tratată cu cocktailul nostru secret pentru îmbunătățirea stării de
spirit, care să-ți dea permanent
o stare de bine.
— O
stare de bine nemotivată, am ripostat cu o voce plină de sarcasm.
— Păi,
e motivată de costum. Să ne imaginăm că ți-ai pierdut portofelul cu toate cărțile de credit în
el și ajungi acasă,
unde-ți descoperi
Lamborghini-ul distrus și un bilet de
răscumpărare care-ți cere de opt
ori venitul net, dacă vrei să-ți
mai vezi vreodată copiii. Cu costumul ăsta pe tine, nu-ți pierzi buna
dispoziție și nici
amabilitatea. Adevărul e că te și
bucuri de necaz.
— Și copiii? am
întrebat terifiat. Ei unde sunt? Legați și cu călușuri în gură într-un subsol?
— N-o
să fie așa cum ți se pare acum
dacă o să simți mângâierea
textilelor noastre antidepresive.
— Sigur,
am zis, dar după ce o să-mi scot costumul, n-o să am simptome adverse?
— Ei
bine, mai sunt și ființe mai slabe,
care tind să devină introvertite când își dau jacheta jos. De ce? Te gândești că ai putea
vreodată să renunți cu totul?
— Mă
rog, am spus, îndreptându-mă spre ieșirea de urgență. Dacă tot
vorbim de renunțare totală,
trebuie să plec. Am un raton acasă căruia trebuie să-i dau lăpticul.
În
timp ce degetele mi se fixau în buzunar pe spray-ul cu piper, în eventualitatea
că Peplum ar fi încercat să-mi împiedice ieșirea, mi-a atras atenția o mostră
uluitoare de albastru-închis, pe care tipul încă nu mi-o prezentase.
— Ah,
asta, a început Peplum când l-am descusut. Fibrele sunt împletite cu sute de
fire conductibile. Nu numai că acest costum cade foarte bine, dar îți poate
reîncărca telefonul mobil dacă-l freci puțin de mânecă înainte să suni.
— Ei,
asta mai merge, am spus, prevăzând că produsul finit va fi stilat, practic, și în același timp îmi va
anunța semenii că
eram într-adevăr în avangardă.
Peplum,
observând că ar putea da de bani, a scos un formular de comandă și s-a apropiat
de mine, ca să încheiem afacerea. În timp ce scoteam un cec și acceptam prețul uriaș, cu inima
zvâcnind la promisiunea acestei măiestrii croitorești, nimeni altul
decât Ramsbottom, cu fața lipsită de
orice culoare, a intrat ca o săgeată din camera cealaltă.
— Probleme,
Binky, a șoptit el.
— Ești palid, a spus
Peplum.
— Costumul
nostru încărcător de celulare, s-a bâlbâit Ramsbottom – cel pe care l-am vândut
ieri, ții minte – cașmir cu fire
conductibile microscopice. Știi
tu, ăla pe care îți poți freca mobilul
ca să-l pui în funcțiune…
— Nu
acum, a spus Peplum, tușind. Am o, știi tu, a
adăugat, rotindu-și ochii spre
mine.
— Ha?
a murmurat Ramsbottom.
— Ei,
știi tu, se naște unul la
fiecare minut, i-a replicat Peplum.
— Da,
desigur, a bâiguit noul venit agitat. Numai că tipul care și-a pus costumul
încărcător de telefon a ieșit
ieri din magazinul nostru de desfacere, a atins portiera de la mașină și a ricoșat în Palatul
Buckingham. Acum e la terapie intensivă.
— Hmmm,
a murmurat Peplum, calculând rapid toate daunele posibile. Probabil că nu și-a dat seama că
e fatal să faci contact cu metale când ești îmbrăcat așa. Ia legătura
cu familia, eu vorbesc cu departamentul juridic. E deja a patra oară luna asta
când un cumpărător de costum conductibil e ținut în viață de aparate. Așa, unde eram? A,
da, Ducksauce? Duckbill? Unde-a dispărut?
Să-l
văd că-mi dă de urmă. Voltajul ridicat într-o pereche de pantaloni e exact
genul de chestie care mă face să ricoșez până la Barneys, de unde mi-am
cumpărat, direct de pe umeraș,
un costum cu trei nasturi care nu face nimic postmodern, dacă nu punem la
socoteală că adună scame.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu