Într-o seară, era prin 1898, Sully
Prudhomme asista la dineul lunar care-i aduna la Marguery pe membrii Societăţii
Oamenilor de Litere. Şugubăţul Aurelien Scholl a fost însărcinat să închine un
toast în onoarea acestuia; dar în toiul cuvîntării, a gesticulat mai mult şi a
trîntit pe dusumea un vas de compot care se afla pe masă. Parodiind „La Vase
brisee“, Scholl opri gestul chelnerului, acela de a aduna de pe jos cioburile
şi, cu o voce sugrumată de emoţie murmură:
N’y touchez pas! (Nu-l atingeţi)
Il est brise. (E spart.)
Un rîs
homeric a izbucnit în sală...
Autorul unor romane scrise cu mare uşurinţă, dramaturg şi ziarist
talentat, aflat în faţa numeroşilor săi oaspeţi, strînşi să-i sărbătorească
frumoasa vîrstă de şaptezeci de ani, Paul Lindau şi-a început astfel
alocuţiunea:
— Vă mulţumesc tuturor, celor care v-aţi strîns în număr atît de mare, ca
să-mi dovediţi penultima dv. onoare!
Liliencron l-a ironizat pe unul care îşi dădea veşnic aere cu strămoşii
săi:
— Dumneavoastră
îmi amintiţi de cartofi!
— Cum aşa? Nu
înţeleg!...
— Şi la
cartofi, partea cea mai bună se află sub pămînt!
Vorbind despre sine însuşi, şi recunoscînd că veşnic se ambalează în noi
amoruri, Liliencron i-a spus cuiva:
— Nu pot
acosta în portul căsniciei. Trebuie să mă mulţumesc veşnic cu croaziere prin
porturile străine!
Cu toate acestea, poetul a avut parte de trei căsătorii...
Mikszáth Kálmán a
fost rugat de un ministru să-i facă acestuia un serviciu de natură
personală.
— De acord, a răspuns
omul literelor, dar şi excelenţa voastră să-mi facă un contraserviciu.
— Ce anume?
— Doresc o
slujbă!
— Ce fel de slujbă?
— Doresc să
fiu numit expert în ministerul justiţiei.
— Dumneata
expert în justiţie?!!
— Da.
Deciziile voastre au un stil atît de supărător, încît aveţi neapărat nevoie de
un cunoscător al limbii maghiare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu