Blestem pentru absenţii de la vot

De suliţă, de lance aruncată,
de ghioagă şi de buzdugan strunjit,
de bardă, de săgeată ferecată,
de paloş, de baltag şi de cuţit,
de ţeapă şi de furcă otrăvită,
de iatagan, de cange, de custură
şi de bandiţi pândind la cotitură
să fie daţi grămadă la pământ,
străpunşi în inimi, sfârtecaţi pe rând,
la beregăţi să-i mursece coiotul

şi-n fund de iad să stea cât mai curând
românii care nu-şi exprimă votul!

Ou sont...

Ninge la Timişoara! De fapt ningea, pentru că n-am apucat bine să scriu asta şi gata, nu mai ninge. În fiecare an, când se întâmplă fenomenul, mă uit pe geam şi-mi amintesc ninsorile de altădată, de la Sinaia. "Ou sont les neiges d'antan?" zice Villon, referindu-se, ce-i drept la femeile din alte vremuri. Aşa aş putea întreba şi eu, ne-metaforic.