O persoană foarte misterioasă pentru mine a fost și a rămas Florența Albu. Dacă nu ar exista Google, tot ce aș putea spune despre ea e că a fost o prietenă de-a mamei pe care n-am văzut-o niciodată și care a scris poezii. Așa însă, am aflat că s-a născut în 1934 și a terminat filologia, ceea ce înseamnă că a fost colegă de facultate cu mama. Am mai aflat că a murit în 2000 - Dumnezeu să o odihnească - într-o comună de prin Ilfov. Există, după câte se pare, o casă memorială Florența Albu și Dumitru Almaș. N-am idee ce legătură va fi fost între cei doi. Cu siguranță, dacă ar mai fi trăit, aș fi căutat-o, cum am căutat-o pe Suzana, pentru că vreau să am o idee despre ce a însemnat cu adevărat universul părinților mei. Așa însă, tot ce pot face e să pun aici o poză și câteva versuri.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
Se afișează postările cu eticheta Suzana. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Suzana. Afișați toate postările
vineri, 20 ianuarie 2012
marți, 29 noiembrie 2011
Intâlnirea cu Suzana - sfârșitul telenovelei
Am fost la Suzana, cea care mă îngrijea când aveam 5 ani. Telenovela s-a isprăvit. Am găsit o femeie rotofeie, aș putea spune chiar cilindrică, pensionară, cu un bărbat simpatic, pe nume Mureșan. Tot de prin Popteleac și el. Au doi copii, o fată și un băiat pe nume Raul. Copiii au și ei câte un copil.
M-am dus cu Maria. Nu știu de ce, dar simt o plăcere specială atunci când o introduc în lumea copilăriei mele. Îi tot povestesc ce făceam când eram de vârsta ei, așa că prilejul de a o duce la întâlnirea cu un personaj coborât chiar de acolo, din anii aceia, nu putea fi ratat.
M-am dus cu Maria. Nu știu de ce, dar simt o plăcere specială atunci când o introduc în lumea copilăriei mele. Îi tot povestesc ce făceam când eram de vârsta ei, așa că prilejul de a o duce la întâlnirea cu un personaj coborât chiar de acolo, din anii aceia, nu putea fi ratat.
joi, 17 noiembrie 2011
Suzana - telenovela continuă
Am scris acum câteva zile despre Suzana din Popteleac, fosta mea „bonă” din anii 60. http://totusipovestile.blogspot.com/2011/11/cand-eram-mic.html
Ei bine, azi m-a sunat domnișoara secretara de la Gârbou. Mai bine zis, mi-a dat bip. Eram în mașină, am sunat automat înapoi și am stat cu ea de vorbă. Ce credeți că mi-a spus? În primul rând că până ieri a uitat să se intereseze de problema mea. În al doilea, că nu a apucat să întrebe prin sat, însă azi dimineață și-a amintit și a întrebat-o pe mama ei. Iar mama ei, culmea culmilor, o cunoștea pe Suzana. O cunoștea chiar bine, pentru că povestea ei o impresionase. Încă nu știu toate amănuntele, dar am aflat că multă vreme după ce plecase de la Sinaia și revenise la părinți, în Popteleac, Suzana era auzită fredonând o melodie in care se repetau niște versuri: „cei trei brazi de la Sinaia”. Se pare că ea a fost tare nefericită că nu s-a putut întoarce acolo, ca să aibă grijă de mine. Au trecut anii și Suzana s-a măritat cu un mureșean. S-au stabilit la..... Timișoara și au doi copii. Pe unul dintre ei îl cheamă ..... Raul.
luni, 7 noiembrie 2011
Suzana - începutul unei telenovele
Când eram mic, aveam o bonă sau guvernantă, nu mai știu cum i se spunea. O chema Suzana și era din satul Popteleac. Atât de mult îmi plăcea Suzana, încât venea a doua în ordinea preferințelor, imediat după mama. Mă gândesc că acum trebuie să aibă vreo 70 de ani și, cine știe, poate arată precum Muma Pădurii. Dar tot aș vrea s-o văd.
Culmea este că am găsit, printre hârtiile strânse de mama, o scrisoare pe care i-a trimis-o Suzana bunicii mele în 1965, pe când eu aveam cinci ani neîmpliniți. Uite cum sună scrisoarea:
Culmea este că am găsit, printre hârtiile strânse de mama, o scrisoare pe care i-a trimis-o Suzana bunicii mele în 1965, pe când eu aveam cinci ani neîmpliniți. Uite cum sună scrisoarea:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)