Intr-un ziar online care, pe vremea când apărea pe hârtie, titra cu litere de-o șchioapă „Găina care naște pui vii”, dau peste un articolaș cu titlul „Câte timbre sunt necesare pentru trimiterea unei scrisori pe Marte?” E vorba de un copilaș (Oliver, cum altfel?) din GB, care, pasionat fiind de astronomie, ar fi trimis o scrisoare poștei britanice, cu întrebarea respectivă. Royal Mail ar fi cerut informații de la NASA, iar cei de-acolo ar fi făcut calcule și ar fi găsit că trimiterea scrisorii ar necesita 18.416 timbre.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
Se afișează postările cu eticheta scrisoare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta scrisoare. Afișați toate postările
duminică, 6 decembrie 2015
luni, 25 martie 2013
O scrisoare
Basescu a trimis o scrisoare catre Ponta, Antonescu si Zgonea. El relanseaza ideea unui parteneriat Presedintie - Guvern - Parlament, care sa vizeze realizarea a trei obiective: consolidarea statului de drept, adoptarea monedei euro si aderarea la Spatiul Schengen. Concret, Basescu propune un plan de actiune in 8 puncte:
1. Adoptarea, cu respectarea standardelor legale şi morale europene, şi
punerea efectivă în aplicare a noului Statut al deputaţilor şi
senatorilor. Termen: înainte de sfârşitul actualei sesiuni parlamentare.
2. Adoptarea unui cod de conduită al parlamentarilor. Termen: înainte de sfârşitul actualei sesiuni parlamentare.
2. Adoptarea unui cod de conduită al parlamentarilor. Termen: înainte de sfârşitul actualei sesiuni parlamentare.
marți, 29 noiembrie 2011
Intâlnirea cu Suzana - sfârșitul telenovelei
Am fost la Suzana, cea care mă îngrijea când aveam 5 ani. Telenovela s-a isprăvit. Am găsit o femeie rotofeie, aș putea spune chiar cilindrică, pensionară, cu un bărbat simpatic, pe nume Mureșan. Tot de prin Popteleac și el. Au doi copii, o fată și un băiat pe nume Raul. Copiii au și ei câte un copil.
M-am dus cu Maria. Nu știu de ce, dar simt o plăcere specială atunci când o introduc în lumea copilăriei mele. Îi tot povestesc ce făceam când eram de vârsta ei, așa că prilejul de a o duce la întâlnirea cu un personaj coborât chiar de acolo, din anii aceia, nu putea fi ratat.
M-am dus cu Maria. Nu știu de ce, dar simt o plăcere specială atunci când o introduc în lumea copilăriei mele. Îi tot povestesc ce făceam când eram de vârsta ei, așa că prilejul de a o duce la întâlnirea cu un personaj coborât chiar de acolo, din anii aceia, nu putea fi ratat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)