Matematica pentru umanisti

Dar sa va spun cum am ajuns sa aflu de "Revolutia constiintei".

Acum vreo 25 de ani, eram profesor de matematica la Sinaia. Mi-au trecut prin mana atat de multi elevi, incat imi este imposibil sa mi-i amintesc pe toti. Cert e ca pe vremea aia, accentul se punea pe stiintele exacte. Cine nu facea matematica, fizica sau chimie, nu era vazut prea bine. Dar, pentru ca pana si comunistii intelesesera ca nu poti obliga pe absolut toata lumea sa faca acelasi lucru, in licee, pe langa clasele cu profil de mate-fizica, mecanica, tehnologie, etc, se mai infiinta si cate o clasa de uman. Acolo, elevii faceau doar
doua ore de mate pe saptamana si erau foarte fericiti. Problema era pentru profesorii care predau la o astfel de clasa. Ma refer la profii de stiinte exacte. In doua ore, practic era imposibil sa reusesti ca umanistii sa se lipeasca putin si de ecuatia de gradul doi sau de teorema lui Thales. Constienti de conditia lor de exceptii, umanistii nu numai ca nu erau interesati de matematica, dar isi reprimau rapid orice pornire de a se apropia de vreo tangenta ori de vreun sistem liniar. Ca profesor de mate la o astfel de clasa, nu aveai decat doua variante: ori sa fii un zbir necrutator, care sa-i oblige sa invete si, in caz de refuz sa-i lase corigenti sau, cel putin, sa le dea note suficient de mici ca sa le strice mediile, ori sa faci, pur si simplu, altceva cu ei in timpul orelor de matematica. Eu am ales aceasta a doua cale. La ore faceam 10% matematica. Restul de 90% era alocat literaturii, filmului, muzicii, chiar filosofiei.

Sa va dau un exemplu. In acei ani, obiceiul era ca profii de mate sa dea teme de vacanta constand in sute si sute de probleme de prin culegeri. Elevii aveau caiete speciale de vacanta, pe care profesorii le controlau la inceperea fiecarui trimestru. Rezultatul? Simplu, elevii copiau in aceste caiete tot felul de probleme cu rezolvari cu tot, important pentru ei fiind nu sa invete ceva ci sa asigure cantitatea ceruta de profesor. Eu, cand aveam clasa de uman, faceam altfel. Le spuneam cam asa: "tema pentru vacanta 1000 de probleme din cea mai grea culegere; dar fiecare 200 de probleme echivaleaza cu o carte din lista". Asa ca le dadeam o lista de carti si puteau sa-si aleaga. Citeau cinci carti, puteau sa nu mai faca nicio problema.

Ei bine, acum, dupa atatia ani, ma trezesc "apelat" pe Facebook de o fosta eleva de la o clasa de uman din Sinaia, Cristina, care-mi scrie: "nu pot sa cred ca profu de mate din sinaia se muta la timisoara si eu ajung in arad! Ma bucur sa va gasesc in Vest".

Dupa care, din vorba-n vorba, imi spune ca vine la Timisoara de doua ori pe an, pentru o asa-numita "respiratie holotropica" facuta dupa metoda unui mare psiholog american, Stanislav Grof. Eu, pentru ca nu mai auzisem de asa ceva, am intrebat-o ce si cum, la care mi-a recomandat cartea cu pricina. 

PS Ei bine, in timp ce scriam la acest post, am primt un mesaj pe Facebook de la o fosta colega de clasa care tocmai a citit si ea Revolutia constiintei, la recomandarea mea: "o carte exceptionala ! stau si ma gandesc ca daca nu am fi stat de vb. nu as fi avut ocazia sa o citesc (coincidenta, intamplare?!);sunt chestii pe care le stiam, multe le-am aflat acum, multe mi-au dat de gandit si mi-au deschis orizonturi noi."