Amenajarea I

Adevarul este ca nu m-as fi putut descurca fara Rodi. Se vedea ca se pricepe si facea orice lucru cu eficienta maxima. Cineva care nu a participat la un astfel de targ, ar putea sa creada ca exagerez. "Ce mare lucru sa pui niste carti pe o masa si apoi sa stai sa ti le cumpere cei care trec pe-acolo?" ar zice acestia. Oh, dar cat de multe sunt de facut...

"Te rog sa ne spui daca putem sa te ajutam cumva - cred ca am participat la cel putin cinci targuri de carte (si altele...) asa ca stiu exact cata munca inseamana chestia asta.", imi spunea Rodi intr-un mail. M-am convins cata dreptate avea, inca din prima zi. Adusesem de acasa urmatoarele:

- jucarii de-ale Mariei
- desene de-ale Mariei
- fluturasi pentru distribuit potentialilor cumparatori
- cartonase ilustrate
- tablouri cu acuarelele lui Mircea, inramate frumos
- carti
- vin de Recas
- carti de vizita
- stampila, chitantier si facturier

Iata si ce omisesem:
- banda adeziva si dublu adeziva
- foarfeci
- sfoara
- bomboane
- boluri pentru bomboane
- vaza pentru flori
- pahare de unica folosinta
- bolduri, agrafe, cuisoare, pioneze
- pixuri pentru autografe

Cum aranjarea standului se facea in preziua deschiderii targului, adica miercuri, aveam tot timpul sa umblu joi dimineata prin papetarii, florarii, drogherii si alte tarii. Inaugurarea era programata penrtu ora 16, deci nu trebuia sa-mi fac griji. Asa ca ne-am ocupat doar de lucrurile mari. Am adus pachetele din parcare, le-am desfacut, am asezat cateva carti pe masa si pe rafturi, am pus diverse animalute printre ele si cam atat. Singura nedumerire, pentru mine, era legata de ce se va intampla peste noapte, cand toate cartile vor ramane acolo singure. Dar Rodi mi-a spus ca nu este niciun pericol, pentru ca sunt paznici. "Si paznicii nu pot sa puna mana?" am intrebat-o eu. "Teoretic da, insa nu s-a intamplat niciodata din cate stiu", a raspuns Rodi. Asa ca am lasat totul acolo, la dispozitia oricarui paznic potential iubitor de povesti si am plecat.