Daca regret ceva, este ca nu m-am intalnit cu Cristi. El lucreaza pana seara tarziu, iar eu, dupa ce se termina ziua de targ, ma duceam destul de ostenit la amicul meu Lucica, unde adormeam aproape instantaneu, mai ales ca inainte de a ajunge acolo, ma abateam cu Mircea si Ginuca pe la cate o carciumioara unde mancam si beam vin. Da, Mircea si Ginuca au stat cu mine zi de zi acolo, la targ. Ceea ce, pana la urma mi s-a parut firesc, doar Mircea facuse ilustratia. Ceea ce m-a uimit, insa, a fost devotamentul lui Rodi. Si-a luat pur si simplu trei zile de concediu si a venit acolo, zi de zi, cu cafea si mancare (si acum ma gandesc la chiftelutele pe care le-a adus intr-o dimineata, despre care a trebuit sa recunosc ca erau atat de bune incat nici macar nu aveam cu ce sa le compar).
 |
| Rodi si Ginuca |
 |
| Cupola sub care stateau Rodi si Ginuca |
Daca n-ar fi venit Rodi, ar fi trebuit sa ne multumim cu placintele si/sau covrigii care se vindeau pe aleea chioscurilor. Gaseai acolo tot felul de minunatii, inclusiv carti! Asta mi s-a parut culmea culmilor: sa platesti taxa, sa iei un chiosc si sa pui in vanzare carti, chiar acolo, langa o uriasa librarie ticsita cu mii si mii de volume. M-am uitat sa vad ce fel de carti sunt acelea si ce preturi au. Erau carti de duzina, ce e drept noi. Mai toate titlurile se gaseau si la targ, iar preturile nu difereau cu nimic de cele dinauntru, daca nu cumva unele erau chiar mai mari. Spre mirarea mea, am vazut pe cineva cumparand de la acel chiosc. M-am gandit - scuze pentru acest gand - ca si daca s-ar pune in vanzare un rahat, pana la urma tot s-ar gasi cineva sa-l cumpere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu