Dar sa revin la batranii de la targ. Unul dintre cei mai interesanti a fost un domn imbracat ca un laborant dintr-o scoala de provincie. A venit direct la mine si, dupa ce am stat de vorba despre diverse subiecte fara legatura cu cartile, mi-a spus: "Va vad om serios; dumneavoastra trebuie sa stiti unde gasesc si eu ce caut". "Dar ce cautati?" l-am intrebat. S-a uitat in stanga, apoi in dreapta, ca un om gata sa destainuie un mare secret si apoi mi-a spus in soapta: "reviste de traforaj".
Traforaj.... Acest cuvant magic m-a aruncat dintr-odata cu 40 de ani in urma, in Casa Pionierilor, unde ma trimitea mama la tot felul de cercuri. Unul dintre ele era cercul de traforaj. Ma vedeam din nou, mic si dolofan, cu caciula pe cap, mergand intins prin nametii de ianuarie din Sinaia, catre Casa Pionierilor si raspunzand mandru, oricui ma intreba ce fac: "Ma duc la cerc". Si acum simt mirosul specific de placaj incins, iar pe degete parca mai am urmele sapunului cu care frecam panza, subtire ca piciorusul unui carabus. Faceam tot felul de modele, ajunsesem sa fiu chiar pasionat, asa ca il intelegeam pe batranul domn care cauta reviste: nu ii trecuse inca placerea de a trafora si, probabil, cand se apuca de lucru, redevenea, ca si mine, copil si uita de toate necazurile.
I-am spus ca nu am idee unde ar putea gasi asemenea reviste, dar daca da peste ele sa ma anunte si pe mine, ca sa cumpar macar una. Pesemne ca nu le-a gasit, fiindca nu l-am mai vazut.
Gandindu-ma la el, am realizat ca venise tocmai la mine nu intamplator, nu pentru ca as fi, asa cum spunea, un om serios. Nu, venise pentru ca o forta mai presus de puterea noastra de intelegere il manase exact la standul meu, ca sa-mi evoce vechea Casa a Pionierilor din Sinaia, a carei directoare nu era nimeni alta decat mama lui Mircea Doinaru. Asistam uluit la o noua intamplare ciudata, la o noua coincidenta din seria care parea ca nu se mai sfarseste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu