Vrajitorul tiparului

Dupa ce am aflat cum o sa fie cartea, am mers cu Mircea sa petrecem. E cam mult spus, pentru ca eu, fiind cu masina, am baut doua fresh-uri de portocale, iar Mircea, pieton, si-a permis doua beri. Stand la masa si discutand, lui Mircea i-a venit o idee. Unul dintre cunoscutii lui lucreaza in domeniul tipariturilor si are o multime de contacte printre cei din bransa. Sigur el ne-ar fi putut gasi pe cineva care sa tipareasca ieftin si calitativ (desi asta pare o contradictie in termeni).

Ne-am dus la domnul acela, s-a uitat peste macheta cartii si ne-a spus ca nu e ceva care se poate face chiar la orice tipografie. Dar stia dumnealui pe cineva foarte iscusit, care ar fi putut sa ne rezolve problema. Era clar, intrasem pe nesimtite in sistemul acela de complicitati, ciupeli si expediente care, in vremea lui Ceausescu, il definea pe individul descurcaret. Tipograful locuia in Crangasi si era in stare sa faca rost de hartie la jumatate de pret, sa aduca un carton special pentru coperta, sa aseze paginile pe coala tipografica asa incat pe cele care contineau doar text sa nu le considere color si multe altele. Era un tip priceput la trucuri si, cu ajutorul lor, mi-ar fi putut scoate cartea la un pret foarte bun.

Am ajuns la vrajitorul tiparului cu greu. Straduta pe care locuieste e un fel de fundatura laturalnica pe care misuna cainii comunitari. Tipografia e in curte, bagata intr-un corp de cladire lipit de casa proprietarului. Prin ograda, diverse lucruri aruncate (sau, poate, depozitate), care lasa o impresie dezolanta.

Practic, nu stiu de ce nu am plecat imediat de acolo. Probabil datorita vechii si neobositei mele credinte in miracole, care ma face sa admit ca sub zdrentele unui cersetor se poate ascunde un mare filosof, sau ca este posibil sa gasesti mesaje ascunse, destinate doar tie, in paginile unei carti peste care nu te-ai mai uitat demult.

Vrajitorul ne-a explicat fel de fel de lucruri de amanunt, din care nu am retinut nimic. Nu putea sa faca pe loc o oferta de pret, dar, daca il voi suna a doua zi intre 10 si 11, avea sa-mi spuna cu exactitate cat ma costa cartea. Am plecat catre Timisoara chiar a doua zi. La ora 10, l-am sunat. A raspuns si mi-a zis ca in maximum jumatate de ceas revine el si-mi spune tot ce ma intereseaza. Dar nu a mai revenit, asa ca l-am sunat eu. L-am sunat din ora in ora, pana seara, cand am ajuns la Timisoara. Nu a mai raspuns, dar nici nu a inchis telefonul. Aveam sa patesc ceva asemanator cu tipul care inscriptioneaza baloane.