Neseriozitatea la romani

Ceea ce le lipseste romanilor aproape cu desavarsire este seriozitatea. Nu ma refer la expresia fetei, ci la pornirea de a lua lucrurile in serios, indiferent ca e vorba de o treaba marunta care trebuie facuta prin casa, ori de activitatea guvernului. Pur si simplu, ai nostri nu dau doi bani pe ceva si asta ne pierde ca neam, pentru ca nu exista nicio metoda ca un popor neserios sa devina serios. Asta e destinul nostru.

România needucată (9)

Cazul „Cu ochii lor”

De câte ori se întâmplă câte ceva într-un colţ uitat de timp al ţării noastre, fie că alunecă vreun teren, fie că intră nişte mineri în grevă, fie că e secetă etc, imediat cei implicaţi apar la televizor şi cer ca toţi aleşii şi numiţii neamului să se prezinte la faţa locului. După care, din dorinţa de a câştiga voturi, politicienii se duc prin respectivele văgăuni, se plimbă de colo colo, clatină din cap compătimitor, dau mâna cu cei în suferinţă, fac promisiuni din cele mai aberante, apoi pleacă mulţumiţi. Oamenii rămân cu problemele lor, nimeni nu-i ajută în mod real cu nimic, dar ei sunt fericiţi: acum nimic nu mai e ca înainte, a fost premierul printre noi, a zbierat puţin la prefect, a luat-o cu „fă” pe aia de la mediu, ne-a zis că alocă fonduri, gata, putem să stăm liniştiţi.

Rinichiul maestrului

Am stat mult și m-am gândit la episodul transplantului de rinichi în care a fost implicat Alexandru Arșinel. M-am uitat atent la pozițiile adoptate de diverse persoane, ONG-uri, etc. Mulți cred că Arșinel a luat un rinichi peste rând, doar pentru că el este Arșinel și nu nea Anton de la sculărie. Alții au spus că marele, uriașul, extraordinarul profesor Lucan din Cluj știe el mai bine ce face și au explicat cum e treaba cu compatibilitatea. Au venit apoi cei care cred că oamenii care așteaptă să apară câte un rinichi ar trebui operați în ordinea vechimii. Alții au spus că nu, nu vechimea contează, ci gravitatea cazului, sau vârsta pacientului. În urma discuțiilor, acuzelor etc, Arșinel a declarat că se simte iarăși foarte rău și s-a dus înapoi în spitalul de la Cluj. Au ieșit apoi actorii (Stela Popescu, Rodica Stamate etc) și i-au adus lui Arșinel elogii care pe mine, unul, m-ar fi făcut să mă simt cam jenat. În sfârșit, au apărut unii care s-au adresat justiției, cerând pedepsirea unui domn care a făcut declarații împotriva imensului, fantasticului profesor Lucan. Scandalul continuă.

Fixismul iepelor germane

În cele trei zile de mers cu autobuze și tramvaie despre care am povestit aici, întrucât pierdeam mereu autobuzul de la 15:30 și aveam aproape o oră de așteptat până la următorul, ne duceam până la Edeka - un supermarket aflat la cinci minute de mers pe jos de stație. Oricum trebuia cumpărată pâine, cel puțin.

Vederi de sus

La ultima petrecere de la scoala Mariei, cea dedicata Craciunului, am facut diverse poze, dintre care am si urcat o parte. Uitandu-ma acum peste ele, am dat de una mai speciala, careia i s-ar potrivi de minune titlul "Brad vazut de sus". Uite:

3/4 Led Zeppelin

Ieri, 2 decembrie, trupa Led Zeppelin a fost invitata la Casa Alba pentru a primi un premiu important, care se acorda celor care au avut contributii esentiale in cultura americana. Doua lucruri sunt de observat. Primul, ca America acorda acest premiu unei trupe care nu este americana: Led Zeppelin s-a constituit spre finalul anilor '60 in Marea Britanie. Ce-i drept, dupa ce au ajuns pe culmile gloriei, au urcat rapid pe locul doi la vanzari de discuri in SUA. Asadar, cultura americana a fost, fara discutie, influentata de aceasta trupa extraordinara. Al doilea lucru de observat este ca Obama i-a premiat pe cei trei Zeppelini (au fost patru, dar bateristul John Bohnam a murit in 1980), dupa ce a castigat alegerile. Asadar, Obama nu s-a gandit sa tranforme evenimentul intr-un gest de campanie electorala. 

Obama la intalnirea cu 3/4 Led Zeppelin

Povesti cu si despre sex(7)

Prin anii 80, cand ma duceam la mare (Mamaia, Eforie etc), in discoteci se auzea mai mereu un hit al carui refren era ceva de genul "Banana, banana rama", sau "Banana, banana mama". Mi se pare mai plauzibil sa fi fost vorba de a doua varianta, cea cu "mama", din doua motive. Primul e ca se gasea, in acele vremuri, un cocktail numit "Banana mama" si e posibil ca in piesa chiar de el sa fi fost vorba. Al doilea motiv e ca, nimerindu-ma odata la nu mai stiu ce carciuma impreuna cu scriitorul Marin Porumbescu (despre care o sa povestesc candva) exact cand in difuzoare urla piesa respectiva, tot ascultand obsedantul refren "Banana, banana mama", Porumbescu a ridicat un deget (in stilul lui A. Paunescu) si a scos o posibila rima: "n-o lasa s-astepte pe banana, mama". In fine.

Sa radem cu Leon Panetta

Dupa aparitia unui nou set de fotografii care arata la ce orori se dedau sodatii americani prin Afganistan, secretarul american al apararii a zis cam asa: "Soldaţii implicaţi în acest comportament inuman vor trebui să răspundă în faţa justiţiei militare americane". Pai sa nu te tavalesti pe jos de ras? Adica razboiul in sine, declansat de americani in Afganistan, nu e deloc inuman, nu-i asa? Inuman e sa te pozezi cu niste cadavre de afgani, nu sa-i impusti ca pe mistreti. 

Ceea ce ma mira pe mine e faptul ca Panetta si cei de-o teapa cu el o tot dau cotita. Nu ar fi mai fair o atitudine de tipul "fratilor, e razboi, daca vrem sa-l castigam nu mai stam sa pierdem vremea cu fleacuri ca astea - caporalul X s-a pozat cu cadavrul unui afgan". Adica pana la urma ce ar trebui sa intelegem noi, marea masa, ca razboiul ala e o activitate oarecare, chiar placuta si ca numai din cand in cand cate unii calca pe bec facandu-si niste poze cu cadavre? 

Sa ii impuscam pe aia care-si fac poze cu cadavre! Iar pe aia care omoara zeci de afgani dar nu se pozeaza cu ei, sa-i decoram! 

Bravo, Panetta, bravo, Obama, bravo, America!

Visul s-a terminat

E o moda sa fii optimist, increzator, si sa o spui raspicat. Daca esti om politic mai ales, trebuie sa faci asta cu fiecare prilej. Nu stiu cine gusta asa ceva, dar mie mi se pare o tampenie uriasa. 

Sa ne uitam la Obama, tipul care conduce lumea doar pentru ca l-a facut mama-sa negru si a avut norocul sa traiasca in America, in vremea dictaturii lui political correctness. Ce declara el, subliniindu-si spusele cu o gesticulatie ca a personajelor de desene animate? "Indiferent ce spun unele agentii, Statele Unite au fost si vor fi mereu o tara cu rating maxim". I-auzi braul! Adica poate sa vina si mama crizei, sa dispara si dolarul, agentiile de rating sa fie desfiintate prin lege si staff-urile lor condamnate la ocna, SUA vor fi tot in frunte. Poate cineva normal la cap sa creada asa ceva? Sau astea sunt imbarbatari pentru idioti, pentru aia care casca gurile la ce croncane politicienii si cred orice li se spune? Tot Obama, dupa ce talibanii au doborat un elicopter in care se aflau vreo 30 de americani: "SUA vor reusi in Afganistan". Hai ca asta e prea de tot! Rusii au reusit vreo noua ani, din 1979 cand au cotropit Afganistanul si pana in 1988, cand s-au retras. Din 2001 si pana in prezent, cei care reusesc sunt americanii. Ei merg inainte, victoriosi si vor invinge, chiar daca asta se va intampla peste 180 de ani.

Sincer sa fiu, cred ca americanii ar cam trebui sa recunoasca un lucru evident: au luat teapa cu Obama. America e down, s-a terminat cu visul lor. Si nu stiu cum sa spun, dar parca nu-mi pare rau.

Umplutura enervantă

Mi se mai întâmplă să citesc pe net câte o carte, sau măcar să o frunzăresc. Treaba asta devine, de multe ori, o corvoadă. Autorii din ziua de azi, împreună cu editorii lor, au ajuns la concluzia că e foarte indicat să adauge fel de fel de umplutură textului, în aşa fel încât mi se întâmplă să găsesc începutul cărţii pe la pagina 50, până acolo fiind tot felul de lucruri plictisitoare şi enervante. Uite un exemplu: cartea intitulată 21st Century Skills: Learning for Life în Our Times. M-am gândit că ar fi cazul să o foiesc puţin, ca să văd cam ce ar trebui să fac eu pentru ca Maria să devină un cetăţean pregătit pentru provocările secolului nostru.

O clasă politică varză și un rege pe măsură

Subiectul zilei este, astazi, afrontul lui Basescu la persoana Regelui Mihai. Absolut fiecare opozant al presedintelui cauta sa se exprime public cu privire la marea ofensa, la mitocania marinarului si incearca sa lanseze scenarii apocaliptice cu privire la consecintele declaratiilor basesciene. Culmea grotescului a fost atinsa de tandemul Antonescu-Ponta. Cei doi i-au trimis o scrisoare ambasadorului american Mark Gitenstein, in care ii cer sa se pronunte: