Cazul „Cu ochii lor”
De câte ori se întâmplă câte ceva într-un colţ uitat de timp al ţării noastre, fie că alunecă vreun teren, fie că intră nişte mineri în grevă, fie că e secetă etc, imediat cei implicaţi apar la televizor şi cer ca toţi aleşii şi numiţii neamului să se prezinte la faţa locului. După care, din dorinţa de a câştiga voturi, politicienii se duc prin respectivele văgăuni, se plimbă de colo colo, clatină din cap compătimitor, dau mâna cu cei în suferinţă, fac promisiuni din cele mai aberante, apoi pleacă mulţumiţi. Oamenii rămân cu problemele lor, nimeni nu-i ajută în mod real cu nimic, dar ei sunt fericiţi: acum nimic nu mai e ca înainte, a fost premierul printre noi, a zbierat puţin la prefect, a luat-o cu „fă” pe aia de la mediu, ne-a zis că alocă fonduri, gata, putem să stăm liniştiţi.
Chestia asta se repetă an de an, întrucât an de an sunt inundaţii, an de an se baricadează câte unii în mine sau în fabrici. Mană cerească pentru politrucii din guvern şi parlament. Voturile trebuincioase le sunt asigurate pentru încă un mandat. Nu m-aş mira să aflu că unii politicieni dau acatiste la biserică pentru ploi torenţiale şi de lungă durată.
Dacă îl iei la rost pe un politruc din ăştia pe care nu-i mai poate scoate nimeni de la putere de 25 de ani, îţi va spune: „cum, dar şi Obama s-a dus, şi Merkel a cărat saci” (eu am auzit că până şi Berlusconi a mers când s-au baricadat nişte stripteuze în barul de noapte, dar nu bag mâna în foc pentru asta). Clar, aşa stau lucrurile, s-au dus şi Obama şi Merkel. Diferenţa e că Obama şi Merkel se duc acolo unde sunt probleme cu adevărat grave şi apoi, atenţie, le rezolvă. La noi, nu e decât abureală, promisiuni fără acoperire, discursuri lipsite de mesaj. Şi românii needucaţi cred toate astea.
Să facem un mic exerciţiu de imaginaţie. Să presupunem că acum doi ani când USL a venit la putere purtată pe un uriaş val de anti-băsism, cei doi lideri importanţi, Ponta şi Antonescu, după ce ar fi terminat de făcut guvernul prin telefon, cum povesteau, s-ar fi întâlnit oficial şi ar fi luat următoarea hotărâre: în şase luni de zile trebuie să avem proiecte pentru toate zonele inundabile, fără excepţie, şi în următoarele şase luni construcţia sistemelor de apărare trebuie să fie încheiată. Existau bani europeni, plus că, vă aduceţi aminte, cei doi spuseseră în campanie, cu glas mare, că imediat ce ajung la putere deblochează sumele colosale ţinute ascunse de regimurile criminale Boc. Deci finanţarea lucrărilor nu ar fi fost o problemă. Până în această primăvară, cu întârzierile de rigoare, România ar fi fost apărată de inundaţii, prin diguri care să reziste ani buni de-aici înainte.
În acest moment, dacă ar fi făcut ce-au promis, Ponta şi Antonescu ar fi fost eroii neamului - oamenii care au rezolvat pentru totdeauna problema eternilor sinistraţi. De ce n-au făcut ei lucrul asta? Întrebaţi-l pe Ponta în primul rând, că el e premier - vă asigur că veţi primi răspunsuri bine documentate, din care va rezultă că vina este a lui Băsescu şi a lui Udrea.
Întrucât problema nu este rezolvată de cel mai bun guvern pe care l-a avut vreodată România, oamenilor le sunt în continuare inundate casele. Iar ei ce fac? Aşteaptă să vină în zona primul-ministru, adjuncţii lui, miniştrii, întreg aparatul prefecturii şi tot consiliul judeţean, ca să vadă „cu ochii lor” ce se întâmplă acolo. În mintea românilor needucaţi, faptul că nişte domni de la Bucureşti, îmbrăcaţi în costume Armani, văd „cu ochii lor” curţile pline de apă, reprezintă un bun motiv ca ei să fie votaţi din nou. Nimeni nu-l întreabă pe Ponta, în timp ce este tras la edec de jandarmi prin apa de 30 de centimetri, de ce nu a construit, împreună cu miniştrii lui, un dig - în doi ani ar fi avut timp suficient. Nici pomeneală - românii needucaţi se îmbujorează de fericire, se bulucesc să-l atingă pe marele om, strigă „să ne trăiţi” şi altele asemănătoare, de zici că sunt la nuntă, nu la inundaţii.
Crin Antonescu a procedat cu mult mai multă decență şi a luat decizia corectă. Nu s-a dus în mina de aur de la Roşia Montană, anul trecut, precum alde Ponta şi alde Zgonea, spunând că prezenţa lui acolo nu rezolvă nicio problemă şi că problemele se rezolvă în parlament şi în guvern. Cu această poziţie corectă, Antonescu a pierdut o parte din voturile românilor needucaţi, iar Ponta s-a ales cu o creştere de capital electoral.
Asta înseamnă lipsa de educaţie: în loc să-l spulberi la vot pe politicianul care nu rezolvă problemele, îl votezi pentru că vine să vadă problemele „cu ochii lui”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu