Educatie sanitara in comunism (11)

Gustarea buclucaşă

Trimestrul al treilea era pe terminate şi odată cu el se încheia şi anul şcolar. În vara aceea veniseră căl­durile parcă mai devreme ca oricând.

Costel era ascultat la toate materiile şi notele la teze erau mulţumitoare. Totuşi, elev conştiincios, cum era, zi de zi îşi pregătea cu sîrguinţă lecţiile care li se mai dădeau.

    Săptămâna aceasta mama era în schimbul al doilea. Pleca de acasă pe la ora cinci, pentru ca la şase să intre în tură. Tata de asemenea. El, Costel, trebuia deci să servească singur gustarea de dimineaţă şi să-şi pregă­tească pacheţelul pentru ora zece. Azi i-a lăsat mama gata făcute nişte senviciuri cu unt şi brînză. Nu trebuia decît să le ia din frigider şi să le împacheteze. Avea puse, la îndemînă pe masă, şi şerveţelele.

După ce a mâncat omleta şi a băut cana cu lapte, Costel a scos senviciurile să le pună în şerveţele... dar, telefonul zbîr... zbîrr... de cîteva ori. A lăsat totul pe masă şi a dat fuga la telefon. Era George, colegul său, dorea sâ meargă împreună la şcoală.

     Costel s-a bucurat, au stabilit locul întîlnirii şi s-a înapoiat la bucătărie. Pe senviciurile lăsate descoperite, două muşte se înfruptau nesăţioase. Costel n-a dat im­portanţă, a făcut în grabă pacheţelul, l-a pus în pun­guţa anume destinată, pe care a aranjat-o cu grijă în ghiozdan.

*

Pe patul de suferinţă, în spital, Costel se gîndea la toate acestea şi, în sinea lui, îşi reproşa că nu dăduse atenţia cuvenită sfaturilor tovarăşei învăţătoare şi ale asistentei de la cabinetul medical.

Acum, cînd din cauza neglijenţei sale are de indu­rat atîta, îşi dă seama ce mare greşeală făcuse.

     I-au spus şi medicii. Din „ancheta epidemiologică" făcută — adică din cercetările întreprinse pentru a se stabili cum se îmbolnăvise el de hepatită virală — a rezultat clar că boala fusese contractată pe cale diges­tivă. Iar în urma lămuririlor date de el cu privire la alimentele consumate in perioada dinaintea apariţiei semnelor de boală, s-a apreciat că sendviciurile „degus­tate" de muşte în dimineaţa aceea, erau cele vinovate.)

Despre hepatita virală ştia acum totul, citise şi ascultase atîtea!... vizionase chiar şi un film. Putea să spună pe de rost, ca pe o lecţie bine învăţată : „Se nu­meşte hepatită virală, — reprodusese în gînd — deoa­rece cauza care o produce este un virus — virusul he­patitei. Este o boală foarte gravă; îmbolnăveşte ficatul, împiedică funcţionarea normală a acestui important organ al corpului nostru şi — netratată din timp la me­dic, ori tratată necorespunzător — poate pune în pri­mejdie viaţa bolnavului. Ceva mai mult, chiar şi atunci cînd este bine tratată, dacă fostul bolnav nu respectă un anumit regim de viaţă, alimentaţie şi odihnă, poate să rămînă cu anumite urmări pentru tot restul vieţii".

Aceste gînduri nu-i dădeau pace lui Costel. El era deci într-un asemenea pericol, dar îşi propusese ca după ieşirea din spital să nu încalce sub nici un motiv recomandarile medicului cu privire la tratamentul prescris în continuare, la domiciliu, regimul alimentar şi odihna prin repaus la pat.

Învăţase chiar şi principalele forme de hepatită vi­rală: „digestivă (A)“ şi „de inoculare (B)“. Bineînţeles, reţinuse întocmai căile de transmitere a bolii. „Virusul hepatitei contractate pe cale digestivă (A) se poate transmite de la bolnav la omul sănătos prin apă şi ali­mente contaminate — fie direct (dînd mîna, folosind vesela ori manipulînd obiectele acestuia şi mîncînd cu mîinile nespălate), fie indirect (prin muşte, gîndaci, praf etc. care pot transporta şi depune pe alimente virusul hepatitei)".

De cîte ori îi veneau în minte aceste căi de transmi­tere, de atîtea ori îi apăreau in faţa ochilor cele două senviciuri cu muştele pe ele, din dimineaţa aceea în care George îl sunase la telefon chiar înainte ca el să apuce să facă pacheţelul.

„Cîtă suferinţă din cauza unei neglijenţe — gîndea Costel, Şi de-ar fi fost numai el! dar, din nefericire, se îmbolnăviseră încă cinci copii: Rodica — surioara lui dintr-a şasea, doi copii ai vecinilor şi doi colegi de-al săi dintr-a III-a. Neştiind că e bolnav, se jucaseră şi îşi făcuseră temele împreună, chiar cînd el începuse să re­simtă primele semne de boală pe care acum le repeta în sinea sa: „lipsa poftei de mîncare, amar în gură, greaţă, vărsături, balonare, diaree". Ceva mai mult. Rodica şi copiii vecinilor au continuat să-l viziteze chiar şi mai tîrziu, cînd a început să-l doară în regiunea fica­tului, să facă febră şi să resimtă o stare generală de oboseală, dureri musculare şi articulare, cu somnolenţă, dureri de cap şi urticarie.

Abia tîrziu de tot, cînd i s-a colorat urina şi a apărut icterul, îngălbenindu-i-se pielea şi ochii, s-a hotărît izolarea lui şi apoi internarea în spital: dar pentru copii şi pentru Rodica era mult prea târziu; ei luaseră deja virusul.

De aceea, va şti să înveţe toţi copiii să recunoască aceste semne şi să se adreseze de îndată medicului".

     Cu astfel de gînduri, Costel parcă suportă mai uşor boala lui si îşi făcea planuri cum să-i convingă pe co­legi să nu repete greşeala lui, să respecte toate măsurile de prevenire a hepatitei virale pe care el le ştia cu ochii închişi: „evitarea contactului cu bolnavul şi cu obiec­tele acestuia; spălarea mâinilor cu apă şi săpun înain­tea meselor şi după folosirea W.C.-ului, spălarea zar­zavaturilor şi fructelor; ferirea alimentelor de muşte şi praf; păstrarea curăţeniei desăvîrşite in locuinţă şi gospodărie, în special la bucătărie şi la W.C. Cît pri­veşte hepatita de inoculare (B) vinovate sînt instrumentele medicale nesterilizaite (în special seringile şi acele), care trebuie să fie fierte în clocot înainte de a fi folo­site, cel puţin 30 minute.

Dar nu numai atît. Costel şi-a propus să devină un bun sfătuitor chiar şi pentru suspecţii de hepatită, ori pentru bolnavi si convalescenţi, astfel încît cu toţii să cunoască tot atît de bine cum cunoaşte el acum măsurile ce se impun, şi le repetă pe nerăsuflate: „în cazul suspectului — anunţarea medicului, izolarea bolnavu­lui. separarea, dezinfectarea obiectelor, în special a ve­selei acestuia, dezinfectarea locuinţei: în cazul bolna­vului — repaus la pat, regim alimentar, vitaminizare; în cazul convalescentului — regim alimentar, odihnă, cruţare psihică, control periodic. Şi, conştient că încă n-a repetat toate amănuntele, Costel reluă, în gînd: regimul alimentar: „evitarea sosurilor, prăjelilor, gră­similor: permise — lactate, carne slabă, fiartă sau gră­tar peşte; legume, zarzavaturi, fructe; dulciuri; regimul de viaţă: „evitarea eforturilor, băuturilor jalcoolice şi a tutunului, repaus la pat; viaţă ordonată; mese şi somn la ore fixe”.

Perspectiva binelui pe care avea să-l facă împărtăşind tuturor colegilor şi altor copii experienţa sa, cunoştinţele şi practicile referitoare la hepatita virală pen­tru prevenirea răspîndirii acesteia şi vindecarea fără urme l-a ajutat pe Costel să treacă cu bine perioada de spitalizare şi să se însănătoşească mai curînd. El n-a uitat însă nici o clipă să aplice recomandările medicale şi nu va uita de asemenea niciodată gustarea buclucaşă.

Cap10