Educatie sanitara in comunism (9)

Sacrificiul

—  Unde mergi Bogdan ? îl întrebă George.

—  Ia, mă duc prin pădure; poate s-au copt fragii.

—  Să n-o păţeşti din nou..

— Nu mi-e teamă, sînt cu Rex, îi răspunse Bogdan mândru de prietenul său — un „pui de lup“ de toată frumuseţea.

Povestea lor este cunoscută în tot satul. De aceea îl prevenise George şi tot de aceea îi răspunsese sigur de el, Bogdan.

    Era prin iunie trecut. Bogdan abia terminase clasa I. Vacanţa venise pentru toţi cu bucuriile ei. Pentru Bogdan nimic nu era mai atrăgător decît scăldatul.

În ziua aceea, întârziase mult. Plecaseră aproape toţi copiii. Doar el, Bogdan, se tot grozăvea în apa gîrlei. Pe mal, Rex, nedespărţitul său prieten, îşi scutura blana, doar, doar i s-o usca mai curînd.

Tot sărind şi făcând tumbe prin apă, Bogdan se scu­funda şi ieşea din nou la suprafaţă, strigîndu-l, îmbiindu-l pe Rex la joacă.

Deodată însă, după ce se scufundase, Bogdan întîrziase să mai iasă la suprafaţa apei. Cu mişcări dezor­donate, acesta făcea eforturi, dar nu reuşea decît să scoată cînd o mînă, cînd un picior, cînd o parte sau alta a corpului...

Rex, văzîndu-l, se agita şi lătra pe mal. Copiii se depărtaseră. Auzindu-l, şi nezărindu-l pe Bogdan, vreo doi dintr-a patra au pornit-o înapoi. Dar pînă să ajungă ei, Bogdan abia de mai făcea, cînd şi când, cîte o mişcare molatecă.

Rex, simţind pericolul, sărise în apă şi înotând din răsputeri, îl împinsese cu botul pe Bogdan spre marginea gîrlei. Cei doi copii mai mari, care între timp ajun­seseră, se repeziseră şi apucîndu-1 pe Bogdan îl tră­seseră iute pe mal, reuşind să-l salveze. La întoarcerea în sat, ei recunoscuseră însă că dacă n-ar fi fost Rex, Bogdan n-ar mai fi rămas în viaţă. El se lovise cu capul de un buştean de pe fundul apei şi, ameţit cum era, s-ar fi înecat.

*

De aceea era Bogdan mîndru de cîinele lui; de aceea povestea lor era cunoscută în tot satul; şi aşa ar fi rămas dacă...

Intr-una din zile, nedespărţiţi cum erau, cei doi prie­teni — băieţel şi cîine — se jucau, alergîndu-se unul pe celălalt, cît le era curtea de mare; ba uneori, din goana cu care se fugăreau ajungeau fără să vrea tocmai în mijlocul drumului. Iată-i şi acum. Bogdan aleargă cât îl ţin picioarele, Rex după el; Bogdan se opreşte brusc, Rex sare, îl depăşeşte, se întoarce, dar Bogdan a luat-o din nou la fugă, Rex din nou după el, şi tot astfel, Bogdan ajunge la poartă, unde iar se opreşte brusc, şi Rex iar sare, îl depăşeşte şi în goana lui ajunge în drum sub roţile tractorului oare tocmai trecea.

Reeeex! strigă în disperarea sa Bogdan... dar Rex nu mai era decît un morman neînsufleţit de carne şi oase.

      Reeeex! mai ţipă plîngînd Bogdan, în timp ce mama sa încerca să-l liniştească. Dar liniştea pentru Bogdan nu va veni curînd. Uneori, în sufletul lui, regretă că nu s-a întîmplat invers, cum şi spune adesea tata: „Puteai să fii tu în locul lui Rex“. Deci Rex s-a sacri­ficat pentru el. Şi la gândul acesta, înţelegea mai bine afişul de curînd apărut la şcoală „Strada nu-i loc de joacă!“

Ionel Dorobanţu

P8