Educatie sanitara in comunism (12)

Cetatea de nepătruns

Remus este aşezat în ultima bancă a dasei a IV-a şi tot ultimul este în coloană la ora de educaţie fizică. Dimpotrivă, la cîte un joc sportiv sau în alte situaţii, tovarăşa învăţătoare îl aşează pe el primul în şirul de copii. Motivul este simplu: Remus este cel mai înalt, cel mai bine dezvoltat dintre toţi colegii săi.

    Văzut în costumul de gimnastică este o adevărată plăcere să-l priveşti: ţinută atletică, corp bine proporţionat, zvelt, fără să fie slăbănog, cu principalele grupe musculare (la piept, abdomen, membre şi pe spate) uşor vizibile, degajă forţă, robusteţe, sănătate.

Astfel se şi explică performanţele sale sportive. La toate întrecerile organizate pînă în prezent pe clasă, sau între clasele paralele din şcoală ori din alte şcoli — alergări, sărituri în lungime, ciclism etc. — Remus s-a situat pe primul loc. Este cunoscut, admirat şi bine apre­ciat, în toată şcoala.

Şi nici cu învăţătura nu o duce rău. Este adevărat că este un elev muncitor, dar totodată, Remus are un foarte bun randament; el reţine foarte uşor tot ceea ce citeşte, pricepe repede exerciţiile şi problemele, nu uită cu una cu două ceea ce a învăţat odată şi ia mai tot­deauna note bune.

Apoi, Remus n-a fost niciodată bolnav. Chiar atunci cînd bîntuie cîte o boală transmisibilă, el fie că scapă sănătos, fie că, dacă se îmbolnăveşte, face o formă de boală mai uşoară şi se vindecă înaintea tuturor.

Are un fel de rezistenţă naturală faţă de boli, ca şi faţă de efort; dintre toţi copiii clasei, el oboseşte ulti­mul, chiar dacă prestează o activitate mai grea.

Unii spun că aceasta este un dar de la natură, că Remus s-ar fi născut cu un asemenea organism puter­nic, deci calităţile lui ar fi moştenite, înnăscute.

Alţii socotesc dimpotrivă că această vigoare a fost dobîndită de el, datorită alimentaţiei abundente.

Oricum, mulţi ar dori să-l urmeze, să-i semene, dar puţini ştiu ce ar trebui să facă pentru aceasta.

Odată, la bazinul de înot, Andrei, care se avîntase la apa adîncă, era cît pe aci să se înece, dar... Remus i-a sărit repede în ajutor şi l-a salvat. Altă dată, cînd din cauza Mioarei — mai domoală — clasa era să piardă întrecerea de alergare-viteză, tot Remus a recuperat timpul şi distanţa pierdute, ba a şi depăşit partenerii.

Tovarăşa învăţătoare îl dă exemplu ori de cîte ori are prilejul şi îndeamnă elevii să adopte modul lui de viaţă, dacă vor să-i calce pe urme.

„Ce mod de viaţă? îşi spune adesea înciudat Flo­rin; parcă eu nu am un trai bun, că doar mănînc cît zece şi numai bunătăţi”.

Tot astfel gîndeşte Mihai „degeaba, mod de viaţă mai bun ca al meu şi al colegului Matei, nu ştiu cine poate avea?! şi uite, sîntem nişte pirpirii; apoi fetele? Naşa şi Roxana, Viorica şi alte cîteva... nişte bondoace, ori traiul lor nu-1 are nimeni, nici chiar Remus; cu el este altceva... aşa s-a născut”.

*

Intr-o zi, la „Cunoştinţe despre natură”, nu ştia cum a adus vorba tovarăşa învăţătoare, făcînd legătura între tema din carte şi o temă care de mult îi frămîntă mai pe toţi copiii: modul de viaţă. Cum auziră despre ce-i vorba copiii deveniră foarte atenţi.

—   Modul de viaţă, dragii mei, începu dînsa, nu se referă numai la... cum te hrăneşti, aşa cum socotesc unii copii, ci cuprinde: regimul zilnic de activitate şi odihnă activă, alimentaţia ştiinţifică, raţională şi aplicarea mă­surilor de mărire a rezistenţei generale a organismului.

Andrei, care tocmai sfîrşise de citit broşurică pe care o primise la cabinetul medical, interveni în discuţie spontan, ba chiar cu o uşoară notă de indisciplină:

—  Spun eu despre regim, tovarăşa învăţătoare: adică să îmbinăm chibzuit munca cu odihna.

—   Chiar dacă ai vorbit neîntrebat, îl mustră învă­ţătoarea, te iert, pentru că într-adevăr, îmbinarea ra­ţională a muncii cu odihna este unul din înţelesurile pe care trebuie să le acordăm regimului de viaţă zilnică.

—  Şi eu am citit despre regim, spuse sfioasă Nicoleta. Înseamnă un fel de program zilnic pe care trebuie să-l respectăm întocmai.

—   Foarte bine, draga mea, acesta este un mare adevăr copii, programul ritmic — adică trezirea, activi­tăţile şcolare, servirea meselor, activităţile recreative şi culcarea totdeauna la aceleaşi ore — este un capitol foarte important al regimului de viaţă zilnică.

—    Dar odihna activă? îşi exprimă curiozitatea, aproape fără să vrea Magdalena.

—   Tocmai despre aceasta doream să vă vorbesc acum, dragi copii, regimul zilnic de viaţă, pentru a putea fi numit raţional, trebuie să cuprindă şi diferite acti­vităţi recreative, reconfortante: exerciţii fizice, jocuri sportive, alergări, plimbări, pe scurt mişcare, cît mai multă mişcare în aer liber, curat; ceea ce oamenii de ştiinţă au denumit odihnă activă.

—     Acestea sînt şi mijloace de călire a organismu­lui, de mărire a rezistenţei faţă de îmbolnăviri, sări Daniel de la locul său, tocmai din fundul clasei, de lîngă Remus.

—   Bine, Daniel, dar spune de unde ştii tu acest ade­văr? îl întrebă învăţătoarea.

—   De la Remus, veni răspunsul lui Daniel — pe loc. Ştiţi, Remus face în fiecare zi, tot ceea ce am dis­cutat noi aici. Şi mai e ceva, el îşi găseşte timp să stea în aer liber, atît la umbră cît şi la soare, în costum de baie, cel puţin 1—2 ore zilnic; apoi, dacă e la ştrand înoată, iar dacă e acasă face un duş straşnic cu apă rece.

—  Se spune că foloseşte, pentru călire aerul, apa, soarele, întoamai cum recomandă ştiinţa medicală, îl completă învăţătoarea pe Daniel.

Remus, care ascultase toată discuţia, se roşi puţin în semn că laudele la adresa lui — elev modest cum era nu-i prea picau bine.

Andrei, care începuse a se dumeri de unde provine vigoarea lui Remus, mai vrea să se lămurească şi pro­blema alimentaţiei, că doar el mănîncă din belşug.

Ca şi cînd i-ar fi ghicit gîndul, învăţătoarea con­tinuă:

—    Da copii, dar toate acestea n-ar avea nici o va­loare dacă nu ar fi însoţite de o alimentaţie ştiinţifică. Nu prea mult, nici prea puţin, ci raţional.

Aceasta înseamnă: în meniurile zilnice să fie cu­prinse cîte puţin din fiecare dintre grupele principale de alimente: carne, lapte, ouă, brînzeturi care asigură proteinele — substanţe foarte necesare organismului în creştere; grăsimi animale şi vegetale; dulciuri, făinoase, pîine — care asigură zaharurile; sărurile mine­rale şi vitaminele — absolut necesare pentru buna folo­sire a celorlalte substanţe de către organism.

Încetul cu încetul, copiii au început să priceapă ros­tul modului de viaţă şi al îndemnurilor tovarăşei de a-1 urma pe Remus, care era într-adevăr un model de com­portare.

Chiar şi cei mai neîncrezători — Florin şi Mihai — şi-au schimbat părerile lor greşite, convingîndu-se că nu excesele alimentare şi nici în primul rînd zestrea cu care te naşti sînt cele ce hotărăsc în dezvoltarea armo­nioasă a copiilor, în fortificarea organismului lor, în mărirea rezistenţei faţă de îmbolnăviri, ci modul de trai, acel „regim raţional de viaţă zilnică” pe care to­varăşa îl recomandase mereu, cu căldură părintească şi pe care Remus îl înţelesese, îl practicase, şi cîştigase toate foloasele aplicării lui, transformîndu-şi corpul într-o „cetate de nepătruns”.

Cap 11