Am atatea de facut in dimineata
asta si tu
ma tot strigi sa vin inapoi
langa tine
in asternutul nesomnului
ca sa mi te cuibaresti la piept
si eu sa-ti mangai parul
mirosind precum umbra
pasarii uriase si mute care a plutit azi noapte pret
de o clipa
in dreptul ferestrei.
Nu ma mai chema, n-am sa vin -
am atatea de facut in
dimineata aceasta!
Panza micului paianjen din
coltul ferestrei
stricata de ploaia multicolora
a cioburilor de cristal selenar
cazuta, ca in fiecare noapte cu
luna plina,
intre al doilea si al treilea cantat
al cocosilor,
trebuie sa o repar fara
intarziere.
In curte, ciresul nerabdator
ma asteapta
sa imi arate cele cinci sute de
flori noi noute pe care le-a deschis,
iar cele treisprezece branduse
de langa poarta
inca de ieri m-au rugat sa merg
sa le vorbesc despre faptul
ca numarul lor nu aduce ghinion,
asa incat niciuna din ele nu
trebuie sa moara.
Bondarii apoi, sobolul cel
gras, ariciul numit Halamok,
poporul furnicilor, izvorul
cu apa care poate reda frumusetea,
tufele de hibiscus, chiar si
corbii cei mari,
care nu stiu sa rosteasca decat
cumplitul cuvant
nevermore,
toti ma asteapta febril, cu
privirile tinta
la clanta pe care mana mea
urmeaza sa o apese.
Oh, cate fiinte despre care tu
nici nu stii ca exista,
de sufletul pe care nu mi-l
cunosti au nevoie...
Iar eu, abia desprins din
bratele tale fierbinti,
ce multa nevoie de nevoia lor
simt strabatandu-mi celulele...
Asa ca nu ma mai striga, n-am
sa vin -
am atatea de facut in
dimineata aceasta!
Raul Baz, 09.04.2014
de luat aminte !
RăspundețiȘtergere