Invrednicire (3)

Conjugarea

De ce imi ceri sa-mi pese de respiratia ta

mai mult decat de urma lasata de zborul unei libelule

in aerul proaspat al diminetii,

la ora cand ferigile vorbesc limba iepurilor de camp

iar regina albinelor intelege, intr-o strafulgerare,

Teorema lui Pitagora?

Poti oare tu sa-mi canti la ureche

mai suav decat vantul de stanca in rasucirea lui printre

palcurile de bujori salbatici

ingalbenind poienile de sub piscuri?

Stii tu sa te invesmantezi, in cinstea mea,

mai diafan decat ciresul care tocmai a inflorit in livada?

Sau precum marea, spune,

imi poti tu infiora pielea cu parfumul legendarelor corabii

pe care in adancuri le imbratiseaza

fiinte cu mii de ochi si tentacule,

carora Adam n-a stiut sa le dea niciun nume?

Si noaptea, cand privirea mea fara de satiu

rataceste printre stelele din coada  Constelatiei Scorpionului

in cautarea cumintilor patrulatere inscriptibile
ale lui Ptolemeu alexandrinul,

poti tu sa te transformi intr-un univers rotitor,

care tangent si imponderabil

respingandu-ma,

sa ma absoarba?

De nu, atunci cu ce temei

imi ceri sa-mi pese ca pleoapele tale miros a safire,

ca umarul ti s-a arcuit dintr-odata

precum cupola catedralei din Reims,

iar varfurile degetelor tale si-au modificat textura

si lasa pe lucruri amprente scrise in limba faraonilor?

De ce-mi arati ca stii sa faci miscari mai lascive decat curtezanele

din pavilionul placerilor chinezesti,

si pentru ce ma pui sa-ti compar urmele pasilor

cu vechile sigilii ale voievozilor valahi?

Deschide cartea intelepciunii, nu mai intarzia nicio clipa, si afla de acolo ca totul

este in zadar.

Nu te mai amagi, nu te mai tulbura, doar asculta.

Si in curand vei auzi in chip nestiut glasul Celui

pe care nu-L putem cunoaste,

spunandu-ti ca viata aceasta este umbra si vis.

Ramai cu tine, in tine - asta ar trebui sa-ti fie indeajuns.

Opreste-te din dans, nu te mai impodobi, nu mai incerca sa te inmiresmezi

precum narcisele salbatice.

Nu te mai deghiza in Pasarea Paradisului ori in Arachne, tesatoarea de vise.

Dar mai cu seama, inceteaza odata pentru totdeauna

sa-mi ceri sa conjug pentru tine verbul "a păsa".

Raul Baz, 06.04.2014