Femei comuniste (6)

Astazi, un nou extras din cartea "101 interviuri cu femei", scoasa in 1978 de Editura Politica. De data asta, e vorba de o culme a interviului: reporterul pune o intrebare de sase cuvinte, iar femeia comunista intervievata raspunde cu aproape 900 de cuvinte. Dupa care interviul se "incheie". Ia uite:

Poate fi egală femeia cu bărbatul?

Maria Gîlmeanu - secretar al Comitetului judeţean Dîmboviţa al PCR

— Categoric. Cea mai bună demonstraţie: noul statut al femeii în România socialistă ca şi participarea egală, nu alături, ci împreună cu bărbatul, la toate înfăptuirile anilor noştri. Dacă ar fi să amintesc numai judeţul nostru, şi demonstraţia apare în toată plenitudinea ei. 

     Aproape totul este înfăptuit prin efortul bărba­ţilor şi femeilor de pe aceste meleaguri. Dacă ne referim, bineînţeles, la marile obiective indus­triale, apărute în ultimii ani şi la oamenii, care şi ei devin mereu alţii, adică pe măsura civili­zaţiei pe care o construiesc. Noul acesta are, deci, semnificaţii mult mai profunde, el contu- rînd nu doar o altă geografie economică şi socială, ci şi o nouă configuraţie politică şi spirituală, o geografie, aş zice, a aspiraţiilor am­belor sexe. Hotarele judeţului Dîmboviţa se ar­cuiesc pe înălţimile Bucegilor, apoi coboară pe culmile Leaotei şi peste Zănoage, ajungînd pînă departe, în cîmpie unde odată se adună, la Şelaru şi Bujoreanca, spre a-şi înnoda baierele nevăzute prin preajma Răcarilor. Tîrgoviştea contemporană adaugă însemnelor sale istorice emblemele de prestigiu ale unei noi glorii, scrutînd cu cutezanţă, de la altitudinea împlinirilor socialiste, viitorul său comunist în viitorul co­munist al patriei. „Din îmbinarea aceasta armo­nioasă a trecutului cu prezentul — reliefa tovarăşul Nicolae Ceauşeseu, cu prilejul uneia din vizitele sale de lucru în judeţul nostru — să dăm municipiului Tîrgovişte o înfăţişare cît mai frumoasă, care să vorbească cu măreţie despre munca minunată de astăzi a constructo­rilor socialismului, care continuă tradiţiile glo­rioase ale înaintaşilor lor şi sînt ferm hotărîţi să înfăptuiască neabătut politica partidului de construire a socialismului şi comunismului în România". Dinamicele dimensiuni ale modernei geografii economice şi sociale a judeţului îşi au izvorul în politica de industrializare socialistă a ţării de dezvoltare armonioasă a tuturor locali­tăţilor patriei, de ridicare spre trepte lot mai înalte de civilizaţie şi bunăstare a tuturor locui­torilor. Industria Dîmboviţei, ale cărei tradiţii se rezumau, înainte de eliberare, la setea de adîncuri a sondelor, la halele modeste ale Arse­nalului tîrgoviştean, sau la atelierele încremenite în timp pe Valea Ialomiţei, a cunoscut, ca şi în celelalte judeţe ale ţării, un ritm de dezvoltare impetuos, realizat prin efortul bărbaţilor şi al femeilor, deopotrivă. In cincinalul 1966—1970 a apărut pe bolta judeţului platforma industrială de la Găeşti, iar în următorul cincinal puternica platformă industrială de la Tîrgovişte. Cele peste 13 miliarde de lei investiţii alocate in 1971 — 1975 au transformat judeţul intr-un vast şantier al industrializării socialiste, provocînd impor­tante mutaţii de ordin social. In actualul cincinal se realizează un program de investiţii de peste 20 miliarde de lei. Corespunzător acestui program, producţia globală industrială va spori şi va depăşi în 1980 suma de 23 miliarde de lei. Pentru a ilustra saltul cantitativ şi calitativ făcut de industria dimboviţeană este suficient să arătăm că ritmul mediu de creştere a producţiei industriale în primii doi ani ai acestui cincinal trece de 21 la sută. In 1980 peste 50 la sută din populaţia activă a judeţului va lucra în industrie, în vreme ce populaţia ocupată în agri­cultură, ca urmare a mecanizării şi chimizării, nu va reprezenta decît 25—28 la sută. Apariţia noilor unităţi a determinat atragerea în activitatea industrială a unui mare număr de dîmboviţeni — bărbaţi şi femei. Aceştia s-au calificat şi se califică într-un larg evantai de meserii şi între ei se află foarte multe femei — majori­tatea tinere. Chiar şi în ramurile de vîrf ale industriei; multe fete pot fi întîlnite în unităţile din Găeşti şi Titu, la „SARO”, ba chiar şi la Combinatul de oţeluri speciale din Tîrgovişte. Ca să nu mai vorbim de întreprinderile din industria uşoară sau alimentară, unde ponderea lor este, de regulă, majoritară. Ele aduc, alături de bărbaţi, o contribuţie însemnată la dezvol­tarea economică a judeţului. Dezvoltarea eco­nomică este urmată, în mod firesc, de creşterea nivelului de trai, de înnoiri edilitare substan­ţiale, de amplificarea şi perfecţionarea reţelei social-culturale, de avîntul culturii, de sporirea bazei materiale, a ocrotirii sănătăţii. Se constru­ieşte, din ce în ce mai mult, — numai în anul 1977 s-au dat în folosinţă 4 250 de apartamente — pentru oamenii de azi şi de mîine ai întineritei cetăţi, se dezvoltă, în mod corespunzător, celelalte localităţi ale judeţului. In întregul cin­cinal se vor construi mai mult de 16 000 de apartamente, cămine pentru nefamilişti cu 6 000 de locuri, 300 de noi săli de clasă, 7 100 de locuri în grădiniţe şi creşe, alte edificii social-culturale. In 1980 volumul desfacerii de mărfuri cu amănuntul va fi cu 50 la sută mai mare decît în 1975. Beneficiari direcţi ai civilizaţiei pe care o făuresc cu munca lor, cetăţenii locali­tăţilor dîmboviţene sînt, în acelaşi timp, partici­panţi activi la toate activităţile obşteşti, punîndu-şi spiritul gospodăresc în slujba înfrumuse­ţării şi mai bunei gospodăriri a aşezărilor în care trăiesc. 

     Femeile sînt prezente, deci, şi copărtaşe la toate succesele pe care oamenii muncii de pe această veche vatră de ţară le-au obţinut şi le amplifică, zi de zi, în bătălia cu timpul, în ampla întrecere patriotică pentru îndeplinirea cincinalului înainte de termen, pentru înfăptui­rea istoricelor hotărîri ale Congresului al XI-lea şi Conferinţei Naţionale ale partidului. Aceste realităţi ar constitui o parte din „demonstraţie", dar, repet, tot atît de importante sînt cele care se petrec în conştiinţa şi în aspiraţiile oamenilor. Dealtfel, există o interdependenţă între construcţie şi vis, interdependenţă ce se numeşte viaţă. Adică înfăptuiri. Adică ceea ce fac femeia şi bărbatul pentru ei şi pentru ţară.

P5