Ziua tăcerii
Există o zi, a
spus grădinarul
când poţi vedea aievea monadele lui Leibniz
când poţi vedea aievea monadele lui Leibniz
zbenguindu-se printre crini
şi lemniscata lui Bernoulli oglindindu-se cu nesaţ
în picăturile de rouă suspendate de spinii
cactuşilor
Opuntia.
iată, vei spune, ce era înflorit înflorit a rămas,
iar ce urmează să se deschidă, în sine încă este închis.
Dar dacă o să stai o vreme nemişcat, doar respirând,
Dar dacă o să stai o vreme nemişcat, doar respirând,
ascultând
şi privind,
o
să-nţelegi: unul dintre bobocii
de trandafir, unul singur,
oh,
unul dintre ei....
Nici
cel mai iscusit fotograf nu va putea să prindă mirajul acela
şi niciun pictor nu va şti să deosebească
măcar o singură nuanţă nesigură în culoarea sepalelor.
Degeaba vor măsura şi vor analiza savanţii,
aşezând totul în complicate formule - nicio necunoscută
nu o să apară pe ecranele aparatelor.
"E-un simplu boboc, ca oricare altul" vor spune, şi vor pleca mânioşi
că pentru astfel de fantezii au fost deranjaţi
de la treburile lor importante;
şi niciun pictor nu va şti să deosebească
măcar o singură nuanţă nesigură în culoarea sepalelor.
Degeaba vor măsura şi vor analiza savanţii,
aşezând totul în complicate formule - nicio necunoscută
nu o să apară pe ecranele aparatelor.
"E-un simplu boboc, ca oricare altul" vor spune, şi vor pleca mânioşi
că pentru astfel de fantezii au fost deranjaţi
de la treburile lor importante;
iar tu nu vei putea decât să repeţi cu
glas tot mai stins:
şi totusi priviţi, oh, numai priviţi...
Doar ţie îţi va fi dat să înţelegi, din anumite semne
pe care nimeni altul, în ziua aceea, nu le va putea descifra:
o picătură de rouă, întârziind să se desprindă,
o mică pâlpâire violacee de puritatea flageoletei,
un chicotit al frunzelor peţiolate, o gingaşă cochetărie
Doar ţie îţi va fi dat să înţelegi, din anumite semne
pe care nimeni altul, în ziua aceea, nu le va putea descifra:
o picătură de rouă, întârziind să se desprindă,
o mică pâlpâire violacee de puritatea flageoletei,
un chicotit al frunzelor peţiolate, o gingaşă cochetărie
cu
eruditul bondar iubitor de
parfumuri,
ieşit plin
de morgă de sub rădăcina bătrânului nuc
ori,
poate, zâmbetul
în racursi al unuia dintre eonii
care din timpuri străvechi cinci câte cinci se prezintă
care din timpuri străvechi cinci câte cinci se prezintă
la astfel de evenimente,
pentru a mărturisi adevărurile subtile.
Nefericitule, a mai spus grădinarul,
mai bine ţi-ar fi fost ţie să nu te fi născut
decât să te afli acolo în
ziua acelei tăceri.
Deschiderea care se închide este numele ei
bine păzit,
ascuns,
prin meştesugul tainic şi mortal al Gematriei,
în vechea carte secretă a florarilor.
Sfâşie-ţi veşmintele şi aruncă-te cu faţa la pământ
precum navigatorii persani ai celor o mie şi una de nopţi,
de furtuni părăsiţi pe Ostrovul Maimuţelor.
Plângi şi te zbuciumă, soarta cea crudă căinează-ţi-o,
căci pentru tine nu
mai există scăpare:
în chiar blestemată ziua aceea, fără drept de apel,
la o sută de ani de singurătate vei fi fost
condamnat.
Raul Baz, 17.04.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu