Cutitul
E numai bun cutitul acesta,
cu lama lui irizata reflectand cele o suta de culori ale curcubeului,
cu manerul de corn, sidefiu,
care te face sa iti simti palma precum miezul de nuca.
E bun cutitul, numai bun -
asculta-l cum suiera, cum fulgera
cand aerul incarcat de ingeri otravitori
il despica.
O singura miscare este de-ajuns, fara tremur,
si capul, cu pleoapele falfaind ca aripile pasarii Fenix
ti se va rostogoli fara zgomot
in iarba matasoasa si carnivora.
Dar asta, bunul meu prieten, inca nu este cu putinta.
Mai trebuie sa rabzi, sa induri, scrasnind din dinti, o vreme.
Nu mult, doar pana cand parul, nemangaiatul tau par,
lungimea potrivita cu palma calaului o s-o aiba.
Fiindca niciun rost nu are descapatanarea,
daca la sfarsit nu poti, de par apucandu-l,
capul retezat catre cer sa-l ridici
pentru a-l arata, sfidator, pasarilor vazduhului.
Raul Baz, 05.04.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu