Invrednicire (11)

In ziua aceea, când ploaia de cărăbuşi încetase,
când aerul mirosea a aripi de fluturi bătrâni şi nefericiţi,
iar lumina soarelui pe brusturii de lângă poartă
avea reflexe de cobalt, molibden şi vanadiu,
în ziua aceea amăgitoare şi tactilă,
îngerul adormit din spatele sobei s-a trezit brusc şi mi-a spus:

- Ridică-te, omule, de la masa de lucru,
acum, în secunda aceasta!
Mergi în grădină, aşază-te repede în genunchi,
întinde-te apoi la pământ şi ascultă,
cu ochii închişi şi palmele la tâmple,
discuţiile dintre frunzele de trifoi şi furnicile lucrătoare.
Suie-te apoi în cireşul înflorit; aşază-te acolo, între crengi,
aşa cum o făceai pe vremea când încă mai ştiai să vorbeşti
limba copiilor
şi caută să descifrezi străvechea polifonie
în care zumzăie albinele şi bondarii.
Spre seară, aleargă într-un suflet, la timp să ajungi pentru a prinde
momentul în care izvorul din Cerdacul Duhurilor
îşi spune rugăciunea dinaintea culcării:
roagă-te şi tu împreună cu el, pentru sosirea cu bine
a zilei de mâine.
Apoi, când te vei întoarce aici, nu intra înăuntru.
Deschide şezlongul cel credincios
care atâta a plâns de dorul trupului tău
încât toate culorile i s-au transformat în bemoli,
aşază-te în el şi începe să numeri
stelele cerului.
Ridică-te odată, mă auzi ce-ţi spun?

- Acum, chiar acum? l-am întrebat cu nelinişte...
Acum când încă n-am descoperit formula numerelor prime,
când încă n-am terminat de citit tratatele fundamentale
de teoria undelor, astronomie şi logică deductivă,
iar până să învăţ pe dinafară toate versetele din Cartea Cărţilor
mai am doar câteva săptămâni, sau poate luni?
Acum vrei tu să mă ridic de la masa de lucru,
când noua mea teorie despre geometria clepsidrelor
este aproape închegată,
şi numai câteva capitole mai am de scris
pentru manualul meu de clasificare a umbrelor
după numărul şi mărimea păsărilor
pe care le pot adăposti?

- Acum! mi-a strigat îngerul, învolburându-se în spatele sobei.
Chiar în secunda aceasta!