În 1850, la cei treizeci şi cinci de
ani ai săi, tânărul Otto von Bismarck, deputat în parlamentul Prusiei, se afla
la o răscruce a carierei sale. Tabloul politic al momentului era deosebit de
complex — pluteau în aer atât unificarea numeroaselor state germane (între care
şi regatul prusian), cât şi războiul cu puternicul imperiu austriac, care avea
interes în menţinerea unei Germanii fărâmiţate şi slabe. Unificarea însemna, implicit,
un război cu Austria, care nu se sfiise să ameninţe cu intervenţia armată.