Un exceptional poem al poetului anodin Bogdan Toma, scris pentru fiul sau intr-un moment de reverie si extaz

NIMIC
Sint ucenicul tau, fiul meu!

Sa privim clipele,
Sa intelegem ca fiecare clipa ce trece e apusa
Iar clipa viitoare deja a si trecut
Legata indisolubil de moartea timpului.
Potrivit acestei legi, noi deja am existat
Doamne, ce frumos am mai existat!