"Elevul Baz îl obligă, ba chiar îl bate pe elevul Sas ca să urle și să zbiere pe coridoare". Asta este fraza pe care a rostit-o directorul Rapcea în momentul în care m-a scos „în careu”, adică în fața tuturor elevilor școlii, pentru a fi arătat cu degetul, incriminat, făcut de râs etc. Eram în clasa a opta și mă distram copios, pauză de pauză, împreună cu amicul meu Sas Viorel. Eram amândoi destul de durdulii și cred că împreună arătam grozav de interesant. El ducea mâinile la spate, cam cum le ține fata din poză, cu singura diferența că palmele și le ducea către înainte, pe lângă șolduri. Eu i le înconjuram cu brațele cam în dreptul coatelor, imobilizându-l oarecum, și plecam amândoi pe coridoare. Din cauză că eram aproape lipiți, nu puteam să pășim normal, așa că duceam picioarele mai mult în lateral, drept pentru care ne legănam amândoi într-un mod care trebuie să li se fi părut grotesc celor care ne vedeau. În momentul în care apărea câte o fată, Viorel, cu o voce groasă și răgușită - în stilul lui Louis Armstrong - răcnea: „Fetiiiiița”! și, când ea se uita către sursă mugetului, eu îl trăgeam de coate spre mine, împingând totodată burtă înainte, așa încât rezultatul era mai mult decât elocvent: privind dinspre fata respectivă, straniul animal compus din trupurile noastre avea o manifestare de ordin erotic, mai cu seamă că în momentul în care făceam împingerea respectivă, omul meu scotea și un strigăt incredibil de pătrunzător, care se apropia, cel mai mult, de un „HU!” plin de sălbăticie, care nu știu de ce ne făcea pe amândoi să ne prăbușim de râs. Acel „HU” aducea oarecum cu sunetele scoase de Joe Tex în piesa lui „I GOTCHA”
