După ce lovitura s-a dus
Crin sosea în ziua aceea în Bucureşti cu un tren de la miezul nopţii. Nu-l
mai văzusem de patru ani, şi o carte poştală, singura din acest timp, cu
scrisul lui dezordonat, acum răbdător aşternut, îmi anunţa întoarcerea. Nu
încheiase cu „la revedere", nici cu „te
îmbrăţişez"; scrisese apăsat, caligrafic: Salutări lui Titi.