Două lucruri umplu
mintea de o veșnic înnoită și sporită admirație și venerație, cu cât mai adesea
și mai străduitor se îndreaptă reflecția asupra lor: cerul înstelat deasupra
mea și legea morală în mine. Aceste două lucruri n-am nevoie să le caut și să
le bănuiesc numai, ca și cum ar fi învăluite în întuneric sau s-ar afla într-o
regiune transcendentă, în afară de orizontul meu; eu le văd înaintea mea și le
leg nemijlocit de conștiința existenței mele.