Fuck you anyway!

De indata ce m-am apucat sa scriu cate ceva despre Ponta, Nastase si ceilalti, au aparut, cum era si firesc, reactii din partea unor persoane mai mult sau mai putin cunoscute sau apropiate. Pozitionarea unora dintre aceste persoane este una care mie mi se pare nu numai absurda, dar si periculoasa pentru o evolutie democratica a Romaniei. E vorba despre cei care, citind ce scriu eu despre Nastase, vin si-mi spun ceva de tipul: "Ai dreptate? Fuck you! N-ai dreptate? Fuck you!" Asta, daca am trai in vremea lui Stalin, ar insemna condamnarea mea la moarte: "Nu conteaza ca ai sau nu dreptate, tu trebuie sa dispari, nu mai suportam sa te auzim sau vedem, trebuie sa dispari cu dreptatea sau nedreptatea ta cu tot" 

Disparitia lui Cubi

Intamplarea cu cei doi slujitori ai Domnului m-a facut sa ma gandesc la Cubi. Asa era alintat un tip, pe numele lui Cublesan, profesor de desen la mai multe scoli din Baicoi, in anii 80. Fusesem si eu repartizat la Baicoi, ceea ce presupunea o naveta destul de complicata, insa nu ma plangeam. Luminita, sotia mea, avea post la Moreni. Ce-mi era Sinaia, ce-mi era Moreni! De la Baicoi tot atata faceam - cu trenul la Sinaia ori cu ocazia la Moreni. Eu unul, gasisem varianta in care luni si marti mergeam la Sinaia, miercuri ramaneam la Baicoi, iar vineri si sambata mergeam la Moreni. De acolo, amandoi - familia carevasazica - mergeam la Sinaia, ca sa ne bucuram macar duminica, impreuna, de frumusetile patriei - recte Perla Carpatilor.