Nimeni nu poate da înapoi acele ceasornicului, ca sa
retrăiască vremea dinaintea naşterii sale. Pentru noi trecutul rămîne
ireversibil. Şi totuşi, am vizitat o epocă uitată, am trăit pe Pămînt cu sute
de mii de ani în urmă. Eram şi nu eram eu. Am văzut totul „cu propriii mei ochi”, chiar dacă erau ochii
altui om, nebănuit, necunoscut. Alt om? Dar îl putem numi oare om? De fapt, nu trebuie să mă
grăbesc. Mai bine aş povesti întîmplările în ordinea în care s-au succedat.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
Se afișează postările cu eticheta Dimitar Peev. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dimitar Peev. Afișați toate postările
joi, 29 noiembrie 2012
duminică, 18 noiembrie 2012
O poveste a lui Dimitar Peev
Experienţa a reuşit
French auzi cum se închise uşa de la stradă, după care scîrţîi
şi cea intermediară, de la etaj. Alte cîteva secunde şi Teagle trebuia să apară
în laborator. Era imposibil să mai ascundă ceva. Înţelegea şi el că scandalul nu
putea fi evitat.
În uşă răsări figura măruntă a doctorului Teagle. Faţa lui
rotundă ca o minge era palidă şi numai în obraji îi ardeau două pete de un
purpuriu clar. Îşi şterse fruntea de sudoare şi-şi trase răsuflarea:
– Groaznic! Încă nu-mi pot veni în fire. Ce ruşine! Colonelul
nici n-a mai dat mîna cu mine. Nu ştiu ce va trebui să facem ca să-l convingem
să mai vină o dată.
– Era mai bine dacă nu venea de loc! murmură French printre
dinţi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)