Erostrat
Pe oameni, trebuie să‑i
vezi de sus. Stingeam lumina şi mă aşezam la fereastră: nici prin gând nu le
trecea că puteau fi observaţi de sus. Îşi îngrijesc faţada, uneori chiar şi
spinările, dar toate efectele lor sunt calculate pentru spectatori de un metru
şaptezeci. Cine s‑a gândit vreodată la forma unei pălării melon aşa cum apare
văzută de la etajul şase? Neglijează, nu‑şi apără, cu ajutorul unor culori vii
şi al unor stofe ţipătoare, umerii şi craniile, habar n‑au cum să lupte
împotriva acestui mare duşman al Umanului: perspectiva aeriană. Mă aplecam şi
mă umfla râsul: unde e faimoasa lor „poziţie verticală” de care sunt atât de
mândri? Apăreau literalmente striviţi de trotuar, şi de sub umeri le ieşeau
două picioare lungi, aproape târâtoare.
