Tot hoinarind pe net, am dat peste un articol de-al lui Andrei Plesu, publicat pe adevarul.ro si intitulat "O nedumerire". Un om pe care imi place sa-l citesc si, mai cu seama, sa-l ascult. Intotdeauna cand apare pe vreun post, dau televizorul mai tare. Cred ca cel mai mult imi place umorul lui, modul in care pune lucrurile la punct prin cateva cuvinte sprintare. Imi mai place figura lui, desprinsa parca din basmele lui Hauff: figura de capcaun cumsecade. Si, in sfarsit, imi place ca nu se prea baga in dispute personale. Scrie regulat prin reviste, insa destul de rar tinteste o anumita persoana. Eu zic ca s-a ridicat cel putin un nivel peste cel comun si priveste lucrurile in ansamblul lor. O dovada in sensul asta e faptul ca a fost atacat, de-a lungul vremii, din toate directiile. Oamenii trebuie sa ramana in ciorba comuna, sa nu se diferentieze - ca sa poata fi condusi cu usurinta. Cum scoate unul capul si realizeaza ca traim in ciorba, e atacat la baioneta. In anii 90, revista lui WC Tudor punea un titlu pe doua pagini: "Andrei Plesu - un bandit in Guvernul Romaniei". Tonul fusese dat de Eugen Barbu, care, intr-un articol de toata jena, isi exprimase dorinta de a se sterge la fund cu barba lui Plesu. Recent, Crin Antonescu l-a culpabilizat pentru ca a stat nu stiu cate luni in acelasi guvern cu Elena Udrea.
