În 1927 am
publicat în „Cugetul liber” câteva capitole dintr-o lucrare în care aş fi vrut
să înfăţişez viaţa şi zbuciumul mişcării muncitoreşti din România. Încercarea
n-a izbutit, dar o parte din material a servit pentru câteva schiţe. După
primetle două capitole din „Omul de mâine", Fănică Stoenescu mi-a spus cu
o clipire din ochi:
— Mi se pare că m-ai băgat în roman, tov. Pas.
— Ce te face să crezi ?
— Ei, chestia cu tovarăşul Mitică... Pe mine m-ai
descris.
