În vreme ce-mi răsucesc mecanic o nouă ţigară, iar firişoarele de praf cafeniu cad ca ameţite, cu un tremur uşor,
pe sugativa alb-gălbuie a mapei de scris, mi se pare de necrezut că sunt încă
treaz. Şi cum aerul umed şi cald al serii, care
pătrunde pe lângă mine prin fereastra deschisă, dă o formă atât de ciudată norişorilor de fum, purtându-i din preajma lămpii cu
abajur verde în întunericul de un negru mat, sunt convins că am şi început să
visez.