Atunci
când, în anul 1537, iscusitul meșter Ștefan Iordăcheanu a primit de la Marele
Spătar Dragomir porunca de a ridica în Vărbila o mânăstire, nici prin minte
nu-i trecea lui care vor fi consecințele, peste ani, ale acestei întâmplări. În
ceea ce privește construcția de biserici și mănăstiri, faima lui nu era întrecută
de nimeni cu excepția, probabil, a meșterului Manole – cel care construise, cu
250 de ani înainte, la cererea lui Negru Vodă, Mănăstirea Argeșului. Era
cunoscut ca un solitar. Nu avea familie, copii, prieteni, locuia singur într-un
sat de lângă Târgoviște unde se ocupa, atunci când nu zidea biserici, cu
albinăritul. Dacă era solicitat pentru o lucrare, aduna oameni din mai multe
părți ale țării, nu întotdeauna aceiași, pe care-i plătea cu bani frumoși.
