Excesul de tandrete

Daca tot am scris de Irwing Allen, mi-am amintit de alte seriale ale copilariei, unele chiar pentru copii. Spre exemplu, seria Lassie - in care eroina e o catea collie, prietena la catarama cu un baietel orfan. Astazi am uitat cu desavarsire ce se petrecea acolo, dar stiu ca Lassie aparea mai mereu in chip de salvator. Ori aducea o scrisoare, ori latra la timp, ori venea in goana mare, exact cand totul parea pierdut. 

Lassie si prietenul ei

De atunci au inceput sa-mi placa si cainii, nu numai pisicile. Pisici am avut in casa de cand ma stiu, dar caine...doar in curtea comuna, un oarecare Labus, care nu era al meu. Statea langa un copac, legat cu lantul si eu ma duceam sa-l mangai. La un moment dat, atata l-am mangaiat, incat cred ca s-a saturat. A hapait odata la un milimetru de mana mea, pe care ar fi apucat-o daca nu o trageam repede. Aia a fost prima lectie pe care am primit-o despre excesul de tandrete.

Omul zilei: Irwin Allen

In 12 iunie 1916 s-a nascut Irwin Allen, omul care m-a tinut cu sufletul la gura duminica de duminica, ani si ani de zile. Televiziunea Romana importa, in anii 60-70, tot felul de seriale americane si englezesti. Sambata seara ne uitam la Sfantul, ori la Razbunatorii, la Evadatul sau la Invadatorii. Duminica, insa, aveam serial SF: Pierduti in Spatiu, Planeta Gigantilor, Tunelul Timpului. Nu scapam niciun episod. Peste ani, cand Ceausescu suprimase aproape total televiziunea, care emitea doua ore pe zi, aveam obiceiul sa ne amintim - eu si amicii mei - de serialele lui Irwin Allen si sa ne plangem unul altuia: "bai, ce vremuri erau alea...".

Land of the Giants