Nemulțumirea diavolului

În vremea când locuiam la Sinaia împreună cu soția mea, Luminița, în fiecare duminică mergeam la Mănăstire pentru Liturghie. A fost perioada cea mai intens religioasă din viață mea, din punct de vedere tehnic, dacă-mi este permis să mă exprim așa. Adică spuneam rugăciunile seara și dimineața, mergeam la slujbe, țineam posturile. Țin minte că într-un an chiar am ținut postul Paștelui și apoi și pe cel al Crăciunului, așa cum scrie la canon.

Sa nu judeci

Prin anii 90 ma aflam in plina perioada mistica si aveam discutii aproape in exclusivitate pe teme religioase. Intamplarea facuse ca unul dintre colegii mei, profesor de fizica, sa fie la randu-i preocupat de probleme"scripturistice", asa ca aveam cu cine sa tot combat. Fapt e ca discutiile se purtau cel mai adesea la carciuma, de unde ieseam destul de confuzi. 

Dupa o vreme, am rarit-o cu combinatia asta. Adica daca mergeam la carciuma ne ocupam cu bautul si cu discutatul de tampenii, daca aveam pofta de chestii mistice, le rezolvam la scoala. Asta a adus destule limpeziri pentru amandoi.