Grupul de la Ploiești

N-am venit bine din Dublin, că m-a sunat un prieten să mă invite la o întâlnire cu membrii cenaclului „Grupul de la Ploiești”. Ce să fac acolo? Evident, să citesc poezii din cele trei volume ale mele. Sigur că primul meu gând a fost că nu voi fi în stare să citesc în fața unei asistențe. Totuși, m-am dus. În fond, la trei volume dintre care două premiate, nu prea mai ai dreptul să faci mofturi.

O întâmplare complet absurdă

Există un tip care se numește Nancy Brandes. Presupun că mulți au auzit de el, mai cu seamă dintre cei care au acum peste 45 de ani. Nancy Brandes este unul dintre membrii fondatori ai trupei Roșu și Negru. 

Intamplarea face că unul dintre vechii mei amici, pe nume Tibi (care, din păcate, a plecat dintre noi - Dumnezeu să-l odihnească), l-a cunoscut destul de bine pe Brandes în vremea când era student. Asta se intampla înainte de 1975, an în care Brandes s-a stabilit definitiv în Israel. Cei doi aveau un prieten comun și, într-o seară, tustrei stăteau la o terasă undeva, cu o bere și niște mici în față. La un moment dat, Brandes și tipul acela s-au tot împuns cu niște replici, ajungând la un moment dat să își spună lucruri nu tocmai plăcute.

Nancy Brandes