Din povestile lui O. Henry (3)

Natura le aranjeaza

Mai zilele trecute am văzut într-o expozitie de artă un tablou care s-a vîndut cu 5.000 de dolari. Pictorul era un pişpirică de prin vest, pe nume Kraft; genul cu un singur fel de mîncare preferat şi o teorie favorită. Hrana spirituală era încrederea neştirbită în Aranjamentul Artistic Infailibil al Naturii. Işi baza teoria pe carnea tocată de vacă, cu ochiuri. Cu tabloul ăla era o întreagă poveste, aşa că m-am dus acasa şi am lăsat stiloul s-o aştearnă pe hîrtie. Ideea lui Kraft... ei, clar, nu aşa începe povestea.

Din povestile lui O.Henry(2)

După douăzeci de ani 

Poliţistul de serviciu păşea impunător de-a lungul bulevardului. Mersul impunător era ceva obişnuit, nu de paradă, căci pe străzi nu erau decât câţiva trecători răzleţi. Nu trecuse încă de zece seara, dar rafalele tăioase de vânt cu stropi de ploaie izgoniseră aproape toţi trecătorii.

După felul în care încerca uşile să vadă dacă erau bine închise, cum îşi învârtea bastonul cu mişcări complicate şi dibace, cum se întorcea din când în când să arunce un ochi vigilent în josul bulevardului paşnic, poliţistul cel zdravăn cu mersul puţin legănat alcătuia imaginea impresionantă a unui apărător al liniştii. Cartierul era unul dintre cele unde uşile se încuiau devreme. Din când în când mai puteai să vezi lumina vreunei tutungerii sau a unui birt de noapte; dar cele mai multe uşi închideau în spatele lor birouri de afaceri care-şi încetaseră activitatea cu ore în urmă.

Din povestile lui O. Henry(1)

O poveste stranie

In partea de nord a Austin-ului locuia odată o familie cinstită, cu numele de Smothers. Familia era compusă din John Smothers, soţia lui, el însuşi, fiica lor mică în vârstă de cinci ani şi părinţii ei, deci şase membri în cadrul populaţiei oraşului când se făcuse recensământul, dar în realitate, trei cu toţii.

Intr-o seară, după cină, fetiţa fu apucată de nişte crampe cumplite şi John Smothers se grăbi să meargă în oraş să cumpere un medicament.

Si dus a fost.