Dodonii care
sălășluiesc, cel puțin sufletește, în rămășițele imperiului sovietic, au nevoie
imperioasă, pentru a putea exista, de un bârlog personal. Bârlogul este un
spațiu fără ferestre, în care dodonul se introduce și în care se simte în
siguranță. El se poate așeza pe vine sau culcat în dreptul intrării și de acolo
poate slobozi către exterior felurite imprecații, blesteme, acuzații,
prevestiri, avertismente etc. Așa cum recunoști un câine după lătrat sau un
motor după turație, pe dodonul bârlogar îl recunoști după discurs.
