"Traian T. Cosovei a murit". Aceste cuvinte pe care le-am auzit ieri seara, cand am deschis televizorul, m-au facut sa ma asez si sa plang. Si nu o sa explic nici de ce a trebuit sa ma asez si nici de ce a trebuit sa plang. E de-ajuns sa relatez intamplarea asta, simplu, fara fasoane, fara cuvinte mari.
Am pus aici un link cate una dintre poeziile lui Cosovei care m-au tulburat in anii din urma si care acum mi se arata brusc intr-o cu totul alta perspectiva.